Cezar Ouatu nu a intrat îmbrăcat în vampir la proba de sol a campionatelor mondiale de gimnastică, ori în vreo luare de cuvînt din Parlamentul European, ci într-o competiție cîștigată acu cîțiva ani de Lordi, veniți dintr-o țară care are o la fel de lungă tradiție shock-rock ca și noi. Rochia lui gotic-flamboaiantă proiectată de Doina Levintza nu a fost îmbrăcată pentru o ceremonie honoris causa, ci pentru a face cu ochiul fanilor Jean Paul Gaultier (și lui Gaultier însuși) - nu că m-aș pricepe la modă, dar toată lumea știe design-urile francezului făcute pentru Marilyn Manson, ori pentru filme ca Al cincilea element.

M-am numărat de la bun început printre cei care au ironizat conceptul propus de România pentru această ediție. Și totuși, am fost luat pe nepregătite de valul belicos al presei și publicului român privind așa-zisa rușine adusă imaginii patriei în fața observatorilor sobri ai mapamondului, de a căror judecată pare să depindă următoarea tranșă de la FMI. Ironii, scoase din context, ale presei occidentale ne sînt prezentate drept "critici aspre" și "ridiculizări la adresa prestației României". Comentariile cititorilor și a numeroși bloggeri amintesc de cei care cîntaseră mai deunăzi "Deșteaptă-te, române!" la proiecțiile filmelor gay din incinta Muzeului Țăranului Homofob. Lumea nu e decisă dacă problema cea mai spinoasă e suspiciunea de vampirism, de homosexualitate sau faptul că Ouatu a făcut infamul pas de la operă la pop.

DE ACELASI AUTOR Libertinaj stilistic Furtuni somnoroase Spiritual vs senzorial Exuberanţă şi vanitate Pe Twitter, scriitorul Lavie Tidhar a considerat prestația sa "the entire run of True Blood in 5 minutes"; Warren Ellis și comentatorii twitterului său l-au comparat cu Generalul Zod "signaling the invasion fleet". Colegii mei de prin țările occidentale, m-au întîmpinat lunea asta cu felurite bancuri pe seama prestați