Importantă schimbarea de gardă în Administraţia Obama. Titularul Ministerului Apărării, fost şef al CIA, Robert Gates, iese din post şi părăseşte arena funcţiilor publice, lăsînd locul actualului şef al CIA, Leon Panetta, probabil şi el la ultima staţie a unei cariere la nivelul cel mai înalt al Administraţiei Americane. Supraveghetorul operaţiunii: Senatul Statelor Unite. Spre deosebire de multe alte ocazii asemănătoare, cînd ceea ce era vizibil publicului ţinea mai mult de "baletul" diplomatic al frazelor, acum s-au spus "vorbe grele" despre subiecte critice ale politicii internaţionale, militare şi de securitate a Statelor Unite, cu deosebire în privinţa NATO.

Diagnosticul lui Gates nu este deloc uşor de digerat, mai ales cînd este spus atît de răspicat şi fără menajamente: NATO este, de facto, o alianţă cu două viteze! Cel mai mare pericol care o pîndeşte este să devină "irelevantă din punct de vedere militar" sau, în traducerea propriului Secretar General al NATO, să ajungă un "tigru de hîrtie". Americanii "o ard" pe banda de mare viteză, în timp ce europenii abia dau din pedale pe lîngă bordură. Ca să ajungă unde şi cu ce costuri?, aiasta-i altă gîscă într-altă traistă! Cei care cunosc istoria acestei organizaţii, ştiu prea bine că subiectul nu este nici pe departe o noutate; el era la fel de acut pe la începutul anilor 80 ai secolului trecut, ori dacă preferaţi pe la mijlocul anilor 60. Discrepanţa dintre contribuţia SUA şi cea a aliaţilor săi europeni la efortul militar necesar apărării comune, de la cheltuieli militare şi forţe disponibile, pînă la capacităţi operaţionale a fost enormă încă din prima zi a fondării NATO şi aşa a rămas pînă astăzi. Acesta este un fapt care, în limite rezonabile, a fost absorbit politic, chiar dacă în anumite momente cu mai multă dificultate decît în altele. Acolo unde n-au putut să facă faţă evoluţiilor tehnologice, ştii