Gandit in 2003, proiectul "Nabucco" incepe sa se miste in 2005. El a fost conceput in Tratatul Cartei Energiei a Parlamentului European si al Consiliului Uniunii Europene, in 26 iunie 2003.
Este un proiect pe cat de grandios, pe atat de important din punct de vedere strategic si economic, fiind o alternativa la gazele naturale rusesti. Prin "Nabucco", gazele din zona Marii Caspice si a Orientului Mijlociu vor traversa cinci tari - Turcia, Bulgaria, Romania, Ungaria si Austria si vor ajunge pe piata UE.
Costul total al realizarii gazoductului va fi de 5 miliarde de dolari, fiecare tara participand cu cate 1 miliard de dolari, indiferent de lungimea conductei pe teritoriul ei.
Capacitatea de transport este estimata la 25 miliarde mc de gaze pe an, iar punctul nodal va fi la Baumgarten, Austria. De acolo, gazele vor fi distribuite, prin infrastructura existenta deja, catre Franta, Germania si celelalte tari ale Europei de Vest.
Din fiecare tara va participa la proiect compania nationala de transport - Botas Turcia, Bulgargaz Bulgaria, Transgaz Romania, MOL Ungaria si OMV Gas Austria.
Initiatii au aruncat in aer pretul terenurilor de pe traseul conductei
Finantarea gazoductului va fi exclusiv una privata, fara participarea guvernelor celor cinci tari.
Acestea au, insa, un alt rol la fel de important ca si finantarea - acela de a pune la punct legislatia, astfel incat Transgaz sau Bulgargaz, de exemplu, desi sunt companii nationale de stat, sa se poata misca liber in piata, aidoma celor private.
Pentru aceasta, Guvernul Romaniei a schimbat Legea gazelor in 14 iulie 2005, desi actul normativ era de data recenta, din 2004. Prin noua lege, Transgaz va avea libertatea de a refuza orice ingerinte ale tertilor dupa finalizarea conductei.
Prin Legea petrolului si a gazelor est
