Fiind o companie specializata in exploatarea riscurilor, AIG a esuat in a descoperi la timp problemele aparute in relatiile cu bancile de pe Wall Street.

Curand dupa vizita istorica a liderului de la Casa Alba, Richard Nixon, efectuata in China in 1972 - Ron Shelp, angajat al American International Group - a fost chemat in biroul lui Hank Greenberg, directorul executiv al gigantului din domeniul asigurarilor.

El debutase ca agent in Shanghai, fiind expulzat mai apoi de regimul comunist, insa considera gestul strategic al presedintelui american ca o sansa uriasa de a se putea intoarce in China, scrie Financial Times.

La trei ani dupa ce Greenberg - in varsta de 83 ani si in continuare unul dintre actionarii principali ai AIG - a parasit compania atarna acum de un fir de ata sub diverse presiuni.

Combinatia nefericita intre criza financiara curenta, investitiile exagerate, controalele interne inadecvate si supravegherea mai putin stricta realizata de autoritatile de reglementare au determinat AIG sa accepte in septembrie un imprumut de 85 mld. dolari acordat de banca centrala americana (Fed), situatie care plaseaza compania oarecum la mana guvernului. Intr-un gest disperat de a restitui suma si de a se salva de la faliment, conducerea executiva a AIG a anuntat saptamana trecuta ca va face concedieri masive.

Cum s-a putut ajunge insa la situatia aceasta? Evenimentele din ultimele luni au demonstrat cum un colectiv relativ mic poate deveni catalizatorul unui esec fara precedent, determinand scaderi exacerbate ale valorii actiunilor. Cu toate acestea, implozia AIG poate fi reperata in spatele istoriei si al structurii sale idiosincratice.

Fondatorul AIG Cornelius Vander Starr a emigrat in China in cautarea unui viitor mai bun, ideile sale despre obtinerea unui profit din polite de asigurari pe piete unde competitia in acest sector