Rebecca James este un caz. Un caz literar şi un caz de sociologia literaturii: cum să obţii succes mondial în 2010 fără să scrii o carte cu şi despre (sex cu) vampiri sau, măcar, cu adolescenţi-vrăjitori!
În primul rând, specia frecventată de autoarea australiană nu este chiar aşa uşor de definit. I-am putea spune "thriller psihologic pentru post-adolescenţi" (sau, făcând un calc lingvistic, pentru "adulţi tineri"), dar sună cam aiurea. Era să scriu "ca dracu' ", dar am hotărât deja că nu e vorba de satanizări, vampirizări, demonizări. De fapt, dacă stau să mă gândesc mai bine, demonii sunt cât se poate de prezenţi: maliţia în sine este un demon. În limba română, "maliţie" nu înseamnă exact acelaşi lucru ca în limba engleză. La noi, trimite mai mult spre o atitudine răutăcioasă, un fel de causerie cu semn schimbat, însă, în spaţiul anglofon, referinţa este, mai degrabă, către înclinaţia patologică de a face rău sau către plăcerea dementă de a vedea pe alţii suferind. (Se poate nuanţa până spre ură, elementul intenţional fiind sancţionabil inclusiv juridic!) Iată demonul, nu?
Lucrurile nu stau, cu toate acestea, chiar aşa de simplu. Rebecca James afirmă că ea nu scrie după reţetă. Ea mărturiseşte că s-a apucat de roman scriind propoziţia "Nu m-am dus la înmormântarea lui Alice", dar fără să ştie, măcar, cine era Alice ("Alice? Who the fuck is Alice?!?"). De altfel, romanciera nici nu şi-a propus să devină scriitoare full time, apucându-se de carte la 34 ani, după naşterea celui de-al patrulea copil, în încercarea de a-şi umple cu ceva timpul atunci când adormea cel mic. Mai mult, deşi "Splendida maliţie" a înregistrat un mare succes internaţional, fiind deja tradusă în aproape 40 de ţări, Rebecca James nu are de gând să scrie vreo continuare, precum atât de invocatele Stephanie Meyer sau J.K. Rowling. Următorul ei roman, aflat în lucru, nu va av
