Echilibrul, masura si simtul istoric i-au fost sfetnici buni lui Havel. De aceea, viata lui e asemenea unei opere de arta, lucrata atent si consecvent, fara fracturi de nedepasit, fara ginduri de vendeta, fara bravada. Daca iesirea din comunism s-a facut la un semn, venit de undeva din zonele oculte, mintuirea a fost o incercare pe cont propriu, ce dezvaluie mult mai multe cu privire la caracterul dominant al unei comunitati decit iesirile abrupte din ritm, numite indeobste revolutii. Spre exemplificare, noi si cehii am avut experiente asemanatoare, unele chiar sincrone in comunism, cu deosebire in primul deceniu al bolsevizarii masive, iar aceasta ne-a dat un anume sentiment de solidaritate in compasiune, desi diferentele, mai putin vizibile pentru spiritul comun, erau numeroase si profunde. Pentru multi a fost socant sa constate ca in comunism au supravietuit cu demnitate oameni de calitatea lui Vaclav Havel, in Cehoslovacia ori Adam Michnik, in Polonia. Nici chiar comunismul atotnivelator nu a produs consecinte egale in tarile sacrificate URSS-ului pe altarul pacii. Cumplita experienta istorica: sa edifici pacea pe cadavrele unor state ce s-au nimerit sa fie in calea trecerii Armatei Rosii. Si pentru ca am vorbit despre diferente, sa mai identificam una. Ea tine de ordinea culturala, civica si intelectuala, de felul in care o comunitate se concepe pe sine si isi planifica idealurile. Faptul ca am fost victime ale aceluiasi sistem, ca am traversat vinatoarea de vrajitoare, distrugerea elitelor politice, culturale si sociale nu inseamna, in chip automat, ca am fost egali, noi si cehii sau noi si polonezii. Revelatia diferentelor am trait-o mai ales dupa 1989. Atunci am constatat ca in interstitiu au putut fi salvate valori autentice de catre cehi si polonezi, in vreme ce la noi, interstitiul a fost strimt si inconsistent. Cultura a facut diferenta; cultura neoficial