Muzica ușoară, cea pe care o știm din perioada de dinainte de ’89, este alternativa perfectă pentru urechile noastre chinuite de bubuielile difuzate peste tot acum. Sursa: EVZ
Festivalul de la Mamaia pare mai frumos când îl urmărești de la fața locului. Chiar dacă nu ești un nostalgic al muzicii ușoare românești, nu poți să rămâi impasibil la spectacolul de la Teatrul Soveja din Constanța. Festivalul nu s-a schimbat, dar asta nu înseamnă că n-are farmec. Din contră: este unul dintre puținele locuri în care auzi muzică bună, interpretată de voci puternice.
Muzica ușoară, cea pe care o știm din perioada de dinainte de ’89, este alternativa perfectă pentru urechile noastre chinuite de bubuielile difuzate acum peste tot. Este o terapie să asculți „Copacul” lui Aurelian Andreescu, în multiple interpretări sau să vezi cu câtă plăcere și energie performează pe scenă Corina Chiriac, chiar dacă sunetistul dă rateuri. „Mamaia” merge perfect cu ultimele zile oficiale ale sezonului estival, cu aerul sărat de la mare. Pata de culoare (la propriu) a festivalului este dată de Naomi, cea sau cel care n-a rezistat până nu ne-a arătat șortul roșu pe care-l poartă pe sub fustă, să-i aducă noroc, probabil.
Astăzi se încheie „ostilitățile”, este seara în care aflăm cine pleacă acasă cu Trofeul. Dacă e să meargă la unul dintre concurenții de la Interpretare, va avea un stăpân bun. Iar la „Creatie”, piesa interpretată de Tony Tomas, sau cea a Paulei Seling ar fi alegeri bune. La „Mamaia” nu se cântă pentru bani sau pentru că așa dă bine. Festivalul de la Mamaia este locul în care ar trebui să fii măcar o dată în viață, ca spectator sau concurent. Așa că, înainte de doza Madonna de poimâine, încercați-o și pe bătrâna Mamaia. Încă se ține bine.
