Guvernul a renunțat complet să se ocupe doar de economie. Odată cu noile taxe și modificări bugetare, a devenit evident că face economie politică. Între cele două, deosebirile sunt majore, chiar dacă linia de demarcație e de multe ori încălcată. A face economie înseamnă a te preocupa de a avea un mediu de afaceri sănătos, capabil să genereze creștere economică. A face economie politică înseamnă să pui economia în slujba politicului. Guvernul Ponta face exact acest lucru, iar Fondul Monetar tolerează situația de dragul unor echilibre macroeconomice.

Victor Ponta are un mare merit politic. În­țelege exact cine este alegătorul său fidel, iar fidelitatea trebuie răsplătită, indiferent de costuri. Pe termen scurt, o asemenea strategie dă rezultate. De ace­ea, avem un set de ma­jorări ale salariului minim în două trepte anul viitor, spre 900 de lei. Chestiunea salariului minim pe în­trea­ga economie este extrem de controversată, din con­siderente practice, nu doar ideologice. Sunt ramuri ale economiei unde este com­plet irelevant (industria auto, extractivă etc.), iar altele unde este complet sufocant (comerțul cu amănuntul). La fel și pentru regiuni. Nu contează în București, dar con­tează în Valea Jiului. Rezultatul pe termen scurt va conta în votul de la anul. Singura problemă este că, pe termen lung, nu o să fim chiar toți morți, iar efectele perverse - adică șomaj și muncă la negru – vor lovi poate chiar mai rapid decât se așteaptă gu­vernanții. Grija asta față de nucleul dur al votanților PSD este evidentă și când este vorba de pensionari sau atunci când sunt luate în discuție majorări ale bazei de im­pozitare și introducerea de noi taxe – să nu-i deranjeze pe votanți, să nu afecteze șan­sele la vot. Nu contează economia, con­tează votanții. Nu este vorba de un prin­cipiu social-democrat – oamenii înaintea economiei –, este pur și sim­plu un calcul politi