Numirea lui Sebastian Lazaroiu la Ministerul Muncii este o adevarata lovitura de teatru. De ce afirm asta?
Niciun semn nu prevestea aceasta numire. Nu este membru PDL, a plecat de la Cotroceni in aprilie 2011 pentru a putea declara ce doreste in calitate de analist politic, nu este specialist in domeniul muncii, nu cred ca si-a dorit neaparat aceasta functie. Cred ca reprezinta o solutie de avarie. Demonstrata si de discutiile de cinci ore inainte de nominalizarea sa.
PDL avea numeroase persoane cu pretentii la ministeriate. Sulfina Barbu, care la recenta Conventia n-a “prins” nicio functie, Gheorghe Barbu, fost ministru al muncii, Raluca Turcan, Claudia Boghicevici. Este putin probabil ca Emil Boc sa se fi dus la Cotroceni cu propunerea Lazaroiu, punandu-si partidul in cap. Sulfina Barbu era deja asteptata la minister cu flori.
Sunt doua explicatii posibile. O parte dintre cei presupusi a fi nominalizati au refuzat pur si simplu, de groaza de a intra in vizorul opiniei publice, in meciul de box cu sindicatele, in situatia de a retrage ajutoarele sociale reduse de la 54 la 9. Nici nu se considerau curati ca lacrima. Patania lui Ioan Botis, care si-a dat demisia doar pentru ca sotia sa era jurist in programe europene aprobate chiar de catre dansul, i-a speriat pe multi. Cine stie ce schelete ascundeau in dulap. Riscau autosesizarea DNA. Sau poate serviciile si-au facut de data asta datoria si au suflat si in iaurt. Pana la urma singurul care a acceptat a fost Lazaroiu.
A doua explicatia este batutul cu pumnul in masa al presedintelui. Care a fost ignorat pana in prezent in numeroase ocazii de catre conducerea PDL. De data asta n-a mai acceptat sa faca jocul partidului. Probabil a amenintat cu despartirea finala. Asa ca Boc l-a acceptat pe cel care-i ceruse demisia acum cateva saptamani. Si in pozitia de „spion”al presedintelui Basescu in guver
