- Comentariu - nr. 630 / 16 Septembrie, 2010 Ne aflam, asadar, la jumatate de mandat. Drept pentru care _ spun analistii _ ar trebui sa se intrevada cate ceva din proiectele anuntate. Cum insa scopul (castigarea mandatului) scuza mijloacele (minciunile si promisiunile), programele parlamentarilor au fost, cu exceptiile de rigoare, astfel concepute incat s-au rezumat la o insiruire a tot ce-si doresc sa auda oamenii. Recitindu-le _ declara cineva la un post de televiziune _ ai crede ca vezi emisiunea "Antologia umorului romanesc", deoarece, cu putine exceptii, toti au promis sosele de centura, scoli, spitale, dispensare, pana la ultimul catun, zone economice libere, turism infloritor. Ce mai, mizand pe faptul ca "oamenii uita repede" (vom mei vedea!), au promis marea cu sarea. Potrivit comentatorului politic Cristian Parvulescu _ citat de Ev. Z. _ "Multi si-au facut program de primar, nu de parlamentar, deci nerealist". Si cum _ adaugam noi _ politicienii nu sunt obisnuiti sa dea socoteala pentru ceea ce spun si nu fac _ deoarece societatea civila nu este activa, deci, sa stea calare pe politicieni _ angajamentele din campaniile electorale sunt abandonate dupa trei zile, ca si cum nimeni n-ar fi luat promisiunile in serios. Numai ca, la un moment dat, cand faci asta inseamna ca esti diletant si nu ai viitor politic. De fapt, cui sa-i ceri rapoarte cu realizarile, cata vreme, insusi vicepresedintele PDL, Theodor Stolojan, spunea ca "Este fara valoare campania electorala din 2008, deoarece tot ce s-a promis atunci trebuie regandit pentru ca a venit criza si avem un buget care abia isi trage sufletul". Din toate acestea, se desprinde o concluzie: noi, votantii, ne-am ales cu… promisiunile, iar parlamentarii (si nu numai ei), cu avantajele (inclusiv financiare) pe care le confera functia de "ales al neamului". Asta se intampla doar intr-o democratie carpita, improvizat