Biletelul roz, pardon, galben al lui Tariceanu catre Basescu. Nota „smechera“ pe un document oficial, a lui Basescu catre Seres. SMS-ul unui anonim catre Tariceanu. Toate acestea cer un analist „biletist“: Oana Chelaru-Murarus, lector doctor la Facultatea de Litere.
Natura nesigura a relatiei dintre cei doi
Reporter: Totul a inceput cu „Draga Traian...“.
Oana Chelaru-Murarus: Intr-adevar, biletul porneste cu o formula de apropiere, dar ceea ce frapeaza este ca biletul, in continuare, nu ramine familiar pina la sfirsit. Biletul e un amestec de stiluri. Nu e neaparat genul Trahanache, „daca ma iubesti, stimabile!“, nu, dar dovedeste ca acest schimb de registre exprima si natura nesigura a relatiei dintre cei doi.
Se misca intr-un registru cvasioficial. Formal exista o numerotare a propozitiilor, deci a vrut sa comunice doua lucruri. Primul, de natura informativa, al doilea, ambiguu.
Rep.: Unde incepe administrativul?
O.C.-M.: In prima propozitie, iar termenii ei sint elocventi. „Alaturat“... „a redacta“, mult mai elevat decit „a scrie“, „document“ in loc de material, „in legatura cu“ in loc „despre“, „care au loc“ in loc de „se fac“.
De ce este aceasta exprimare, poate fi explicabil fie prin rutina administrativa a premierului, limbajul care-l preseaza zi de zi, care-i ocupa mintea, fie pentru ca relatia dintre el si presedinte nu este una relaxata, incit sa-i scrie direct mesajul.
Premierul - inferior, presedintele - cu greutate la Parchet
Rep.: Partea a doua?
O.C.-M.: Gliseaza spre stilul familiar. Este o sintaxa orala, dar si un lexic adecvat. Este clar ca premierul vrea ceva mai personal de la presedinte.
Aici nu avem de-a face, cum au spus multi, cu un agramatism, acel „daca ai ocazia sa vorbesti“... Este, mi se pare, o formulare justificata in modul oral, r