Domnule presedinte, doamnelor si domnilor deputati,
Intr-o carte fundamentala, "Istoria Unirii Romanilor", aparuta la Bucuresti in anul 1937, istoricul Ioan Lupas, referindu-se la Rascoala din 1784, condusa de Horia, Closca si Crisan, observa la un moment dat: "in rascoala aceasta au pierit 111 unguri, pe urma carora au ramas 28 de vaduve si 77 de orfani, iar dintre rasculatii romani au fost ucisi 349 de insi, ramanand 243 de vaduve si 580 de orfani". Aflam ulterior ca, la pregatirea rascoalei, un rol insemnat l-a avut un ofiter, emisar al Domnului Moldovei, sustinut in taina de un conte maghiar - Gyulai din Zalau.
La 26 februarie 1785, Horia si Closca au fost condamnati la moarte prin frangerea cu roata.
Ne intrebam astazi, adesea, ce rol joaca trecutul in clarificarea actelor prezentului. Unguri si romani, loviti de un eveniment dureros, vieti secerate, familii indoliate, ura care naste ura. Nimic nu se poate, insa, construi pe ura. Nu putem pasi in viitor ducand dupa noi fantomele prejudecatilor si stigmatele invrajbirii.
Patriotismul autentic este umanist si rational, fara ca prin aceasta sa se inteleaga ca el echivaleaza cu abandonarea specificului national, cu abandonarea apararii interesului natiunii.
In fata saraciei, a mortii, a disperarii, in fata greutatilor cotidiene, oamenii se regasesc in datele lor esentiale, ca indivizi cetateni ai aceleiasi patrii. Ion, Ianos, Iohann, se intalnesc pe aceeasi ulita colbuita, ciocnesc adesea cate un pahar cu vin la carciuma din sat, ascultand vechi melodii romanesti sau unguresti, interpretate, de obicei, magistral, de lautari tigani. Diferentele aproape nu se mai simt, cupola lui Dumnezeu, cerul tarii, arcuindu-se asupra tuturor deopotriva.
Cred intr-o Romanie a echilibrului, a tolerantei si civilizatiei. Putem fi demni si patrioti fara sa ne ucidem, fara sa ne insultam
