Edmund Hillary, primul om care a ajuns pe cel mai inalt munte al lumii, a fost intrebat care e cel mai eficient mijloc de a nu ingheţa de frig la 7-8.000 m. El a răspuns: "Să nu te opreşti din dârdâit". Probabil că şi sub influenţa frigului acestei ierni, găsesc tot felul de situaţii in care imi vine in minte sfatul lui Hillary.

România in intregul ei pare gata oricând să incremenească sub frigul polar al neputinţei guvernanţilor, noi inşine ca români suntem pe cale, sau asta mi se pare mie, de a impietri lipsiţi de reacţie. Să nu se inţeleagă că sunt adeptul agitaţiei de dragul agitaţiei, a făcutului doar de dragul de a face ori de a nu avea complexul vinovăţiei că stăm degeaba. Dar, când totul pare a se prăbuşi in jurul tău, orice bună intenţie, tradusă mai târziu intr-o acţiune, este de preferat ridicării din umeri. Asistăm la prăbuşirea pieţei revistelor culturale, observăm cum pas cu pas prestigiul scriitorului român e in cădere liberă, iar locul producţiilor de valoare este luat de subcultură.

Invaziei kitsch-ului in toate domeniile nu i te poţi opune decât intr-un singur fel: să te delimitezi de el fie prin arătarea lui cu degetul fie, pur şi simplu, intorcându-i spatele. Adică profesionalizand actul de cultură. Un astfel de act impune intâlnirea cu publicul doritor şi preţuitor de cultură. care nu este chiar atât de mic precum lasă să se creadă adepţii manelizării, show-ului care albeşte minţile. Doar că acest public este mai discret in manifestări, retractil la colectivisme şi mult mai puţin agresiv in a-şi impune opiniile.

De la aceste considerente am plecat când am imaginat Clubul de proză "La formarea ideilor". Această denumire a purtat-o şi un cenaclu pe care l-am susţinut acum câţiva ani cu tineri aflaţi la inceputul drumului lor in literatură. Le-am spus la prima intâlnire "nu ştiu câţi dintre voi vor deveni scriitori, poate n