Accidentul din Pasajul Lujerului se inscrie, la prima vedere, in categoria fapt divers. O coincidenta stupida, neatentia unui vatman si viteza prea mare cu care circula cel putin unul dintre tramvaie a provocat consecinte, sa recunoastem, mai putin grave decat ar fi fost posibil avand in vedere circumstantele.
Spre seara a aparut si inevitabila tusa de umor negru, mai precis atunci cand dupa anuntul RATB privind despagubirile pentru victime, camerele de garda ale spitalelor s-au umplut de traumatizati si panicati, asa ca de la 36 de victime, am ajuns brusc la aproape 100.
Dar exista in aceasta poveste si o cauza de sistem care nu trebuie ignorata pentru ca data viitoare ar putea provoca o autentica nenorocire. Daca dam filmul inapoi, vom constata ca acest accident putea fi foarte usor evitat daca ar fi existat un sistem de avertizare si comunicare corespunzator intre vatmani sau intre vatmani si un dispecerat central.
Daca vatmanul al carui tramvai s-a stricat in pasaj ar fi avut posibilitatea sa anunte printr-o statie de emisie receptie, de exemplu, ca s-a oprit, colegii din spatele lui ar fi stiut la ce sa se astepte si soarta catorva sute de oameni din trei tramvaie n-ar fi depins de acuitatea vizuala in conditii dificile (trecerea brusca de la lumina zilei la semiobscuritatea din pasaj) a vatmanilor din spatele lui.
Sigur ca exista foarte multe tipuri de sisteme de avertizare. Era la fel de posibil, de exemplu, ca vatmanul sa fi putut actiona printr-o telecomanda un sistem de avertizare amplasat la intrarea in pasaj sau traficul putea fi monitorizat prin GPS intr-un dispecerat central unde oprirea tramvaiului sa fie semnalata automat dispecerului si celorlalati vatmani din zona. Nu sunt filme SF. Sunt sisteme de siguranta pe care le intalnim in alte capitale europene.
Ei bine, vatmanii in Bucuresti sau m