Orașul aflat la țărmul Mediteranei este poarta de intrare către monumentele istorice și plajele minunate din sudul Turciei. Izmirul merită o vizită, măcar pentru plăcerea cumpărăturilor prin bazar și mâncarea orientală excelentă.

Diplomaţia publică turcă este în plină ofensivă aşa că, an de an, în primăvară, preia de la Bucureşti un avion plin cu politicieni, parlamentari, funcţionari de rang înalt şi ziarişti şi-i aduce la Izmir. Anul acesta am fost invitat şi eu, într-un grup în fruntea căreia se afla ministrul delegat pentru dialog social, Doina Pană. Motivul oficial: vizitarea Festivalului Internaţional de Cultură, dar ceea ce îşi doreşte de fapt Turcia este ca Izmirul să organizeze Expo 2020 şi, în acest scop, are nevoie de sprijinul cât mai multor ţări.

Transformarea

Am mai fost în Izmir, acum 10 ani, şi oraşul trece printr-o transformare spectaculoasă. Rămâne un oraş industrial, în cea mai mare parte, dar curăţenia este impecabilă, iar efortul de înbunătăţi infrastructura este uriaş. Se construiesc autostrăzi în toate direcţiile şi se dezvoltă o linie de metrou uşor. Bazarul rămâne punctul central de atracţie pentru orice grup turistic din România, însă a cam dispărut plăcerea negocierii dure cu comercianţii turci, care nu mai sunt dispuşi să lase din preţ. Eu am fost mulţumit cu cafeaua turcească, stafidele şi smochinele de Izmir, cu un miez moale şi dulce cum nu veţi găsi la în supermarketurile din România.

Organizatorii ne-au plimbat şi la Efes, cel bine conservat oraş antic pe care l-am văzut vreodată. Am o anume lipsă de apetenţă faţă de nişte pietre vechi de 1.000 de ani, dar amfiteatrul are o acustică incredibilă. Nu pot sămi iert nici acum faptul că, în 2000, am ratat un concert Elton John în acest amfiteatru. În orice caz, din multele deplasări pe care le-am făcut în străinătate, organizatorii turci sunt de departe cei mai amabili