Cum ar arăta economia fără cifre sau fără economişti? Inexplicabil şi greu de imaginat, atâta timp cât ne bazăm pe estimări, prognoze peste prognoze, analize şi alte metodologii care uneori nu se adeveresc nici cât cele citite în stele.
Multe instituţii de mare calibru şi economişti de anvergură s-au încurcat adeseori în cifre, mai ales în ultimii ani de criză, iar estimările lor privind evoluţia economiei unui stat sau a altuia sunt adesea modificate şi updatate. „Orice om poate greși“, după cum spunea Cicero în „Philippice“, doar că „numai prostul stăruie în greşeală“. Îmi rezerv dreptul de a privi cu scepticism unele date comunicate de Institutul Naţional de Statistică (INS), chiar dacă ştiu că mă voi folosi în continuare de comunicatele lor, întrucât alte date nu-mi sunt la îndemână. Zilele trecute, instituţia citată mai sus a anunţat estimările „semnal“ referitoare la PIB-ul din primul trimestru al anului în curs, surprinzând plăcut economiştii şi liderii politici aflaţi la guvernare. Cifrele i-a făcut pe primii să anunţe că îşi vor modifica prognoza pentru anul în curs, având în vedere progresul făcut în primele trei luni, iar pe ceilalţi să-şi aroge rezultatele obţinute în baza politicilor aplicate. Este oarecum firesc, întrucât lauda de sine se practică de către oamenii politici, doar că motoarele nu trebuie ambalate aşa de tare.
Mai bine am aştepta datele provizorii ce vor veni peste două săptămâni, pentru că s-a mai întâmplat la INS ca estimările „semnal“ să nu fie aceleaşi cu cele provizorii, situaţie, de altfel, corectă, ţinând cont de acurateţea cifrelor din estimările „semnal“ care sunt, în general, mai puţin precise. Totuşi, erorile, atunci când sunt făcute, ar trebui asumate şi comunicate, lucru care nu se întâmplă la INS, cu unele excepţii. Situaţia se schimbă însă când în joc apar interesele politicului, iar