Oamenii care patrulea-ză pe Prut cu şalupele au învăţat în decursul anilor toate chichiţele râului de care se folosesc contrabandiştii.
Contrabanda, trecerile ilegale şi braconajul sunt principalele infracţiuni pe care poliţiştii de frontieră încearcă să le combată. Chiar dacă graniţa cu Republica Moldova este „păzită“ de râul Prut, apele tulburi şi capcanele din adâncuri sunt ineficiente atunci când infractorii îşi pun imaginaţia la treabă. De aproximativ opt ani, agentul principal Vlad Rotaru este unul dintre „marinarii“ Inspectoratului Poliţiei de Frontieră Iaşi care a învăţat să-şi facă meseria din şalupă.
Pe agent l-am găsit la Punctul de Trecere a Frontierei Ungheni, cum altfel decât într-o ambarcaţiune acostată la buza unui ponton pe râul Prut. Primul lucru pe care-l facem este să ne punem vestele de salvare despre care agentul spune că sunt obligatorii. Sectorul pe care Vlad Rotaru împreună cu agentul principal Paul Munteanu îl au în grijă se întinde pe o lungime de peste 60 de kilometri. Din aceştia, orice metru de mal poate fi folosit de contrabandişti sau de cei care trec ilegal graniţa pentru a-şi duce la îndeplinire scopul.
Cititorul de urme
În timp, Vlad Rotaru a învăţat mai toate şmecheriile răufăcătorilor, să citească urmele lăsate de aceştia, dar şi să conducă ambarcaţiunea printre capcanele Prutului. „Patrularea pe râu este mai periculoasă decât pare. De exemplu, dacă forfoteşte ceva la suprafaţă înseamnă că în apă este un copac sau sunt pietre. În funcţie de cum plutesc frunzele, îţi dai seama de adâncimea apei“, explică Vlad Rotaru. Pe măsură ce ambarcaţiunea înaintează, agentul fotografiază malurile, în căutare de semne. „Indiferent cine ar trece înot Prutul, nu se poate să nu lase urme. Este suficient să se apuce de un copac sau să rupă o creangă“, spune agentul.
Cavoul cu filtru
Imaginaţia c
