Astazi voi face o exceptie. Si voi comenta succint, din perspectiva contribuabilului, suspendarea presedintelui. Ea mi se pare un moft, o suprema ipocrizie si o decizie de prost gust. Daca va intereseaza motivul acestor drastice aprecieri, cititi articolul care urmeaza. Cititorii cit de cit atenti si amabili cu articolele mele au observat deja ca nu am obiceiul detestabil de a scrie articole de "analiza politica". Dintr-un motiv simplu: nu iubesc zoologia. Daca doresc sa vad o dresura de foci, de rime (sau de virusi si bacterii, de ce nu?), ma duc la circ. Tocmai s-a infiintat unul la Palat. Altfel, nu. Nu citesc, asadar, gazetele pentru a mai afla ce vraji a facut nevasta lui Nastase sau citi fani ii duc pasca si cozonaci lui Ion Iliescu, de ziua lui. Nu vizionez la televizor sedintele de Parlament. Nu ma intereseaza cogitatiile private ale unor indivizi cu mutre profund suspecte, ca Vacaroiu, Vosganian, Voiculescu sau Crin Antonescu.
De data asta (si numai de data asta), voi face o exceptie. Mi s-a povestit in amanunt, la o ocazie festiva (nu mai spun care), ca presedintele Basescu a fost suspendat de catre Parlament. Tara a dat in clocot. Poporul suveran, dupa modelul guvernantilor, s-a impartit de indata in doua tabere perfect antinomice. Las' ca era divizat de mai inainte. Unii considera gestul parlamentarilor drept inadmisibil si scandalos, altii il aplauda ca pe un act de suprema democratie, ca pe un triumf al ideilor luminate si al mintilor lucide. Intr-un cuvint, poporul se bucura, tresalta emotional, exulta: are ceea ce si-a dorit dintotdeauna: piine (mai putina) si circ (cit cuprinde). Repet, nu ma intereseaza cine este Basescu. Si, in egala masura, nu ma intereseaza nici cine este Tariceanu. Nici subconstientul lor. Toti sint, in opinia mea, o apa si-un pamint. Nu ma intereseza nici decizia Parlamentului. E treaba lui personala. Nu ma intereseaza, in