Era un băiat înalt, osos, cu faţa lată, ochi îndepărtaţi, albaştri, feciorul primarului din Braşov - mare schior.
în ultima clasă, după bacalaureat, unul câte unul, toţi elevii fuseseră fotografiaţi, la tablă, iar ca "poet al clasei", eu le scrisesem, tot pe tabla neagră, câte o poezie, făcându-le un soi de portret.
Lui Gelu, îi scrisesem aşa:
Când schiul său năvalnic o porneşte,
Distruge tot ce-n cale întâlneşte,
Pe lume, altul ca Gelu nu mai este!...
De aceea i se spunea Gelu sparge tot!... Spărsese şi lada de lemne a clasei a opta, de lângă soba înaltă ce trona în colţul clasei.
Până în clasa a cincea, el învăţase la liceul german "Honterus", bustul marelui umanist aflându-se şi azi, alături, la intrarea în Biserica neagră, afară, în dreapta.
Pe urmă se mutase la noi. Dar firea lui de "neamţ" liber rămăsese.
Era argintul viu al clasei. La mine, ţinea... "Dichtung und Warheit". Poezie şi adevăr - îmi spunea -, ca o parolă.
După terminarea liceului, mai târziu, s-a căsătorit cu Stanca, de la liceul "Principesa Elena" - şi aşa avea să rămână - pereche nedespărţită. Avură, împreună, doi băieţi. întâi pe Radu şi apoi pe Călin, ingineri amândoi la o fabrică de avioane din Germania.
I-am cunoscut, de mici. De Radu, se putea spune că "era leit" Gelu - Călin cred că aducea mai curând cu maică-sa, mai gingaş...
Prin 1994, trecând prin Braşov, îi făcusem lui Gologan o vizită. El locuia pe strada Warthe la nr. 8, - dar aveau şi una apartament în centru, pe Bd. Bucureşti, - închiriat unui cotidian.
Aici mă găzduise Gelu, o noapte...
La 30 septembrie 1994, Gelu îmi încredinţase un plic pe care scria: "De la Gelu, 30 VII 1994, Cartea tatălui meu Dr. N. G. V. Gologan Braşov, Strada Warthe la nr. 8 A. în plic, o carte: Cercetări privitoare la trecutul comerţului românesc din Braşov
