Ar fi putut scăpa Toma Caragiu de la moarte pe 4 martie 1977 dacă nu stătea acasă, aşteptând un telefon de la soţie? Întrebarea a primit răspunsuri afirmative de la oameni care nu și-au divulgat identitatea, „nu de frică, ci pentru a nu ne implica direct în scandalul iscat în ultimul timp de soția sa”.
În cartea intitulată chiar aşa – "Carte despre Toma Caragiu" (1985, editura Meridiane, volum apărut sub îngrijirea teatrologului Valentin Silvestru) se relatează că, în acea fatidică zi, pe la ora prânzului, Elena Caragiu s-a hotărât brusc să plece din Bucureşti. Toma a privit-o straniu, iar ea i-a adresat o întrebare, am putea spune, premonitorie: "Ce te uiţi aşa la mine, de parcă ţi-ai lua adio?!?".
Capitolul intitulat "Vineri, 4 martie 1977" expune cum şi-a petrecut ziua de 4 martie 1977 marele actor, pe ore şi cu specificaţii clare, aproape detectivistice. "În această zi de primăvară, cine se gândeşte la moarte?", începe relatarea pe care o reproducem mai jos.
Soţia sa se plictisea
„Întâmplarea nefastă face ca Toma să fie tocmai acum liber, să nu aibă spectacol, repetiţie, filmare, înregistrare, probă, lectură, vizionare şi nici vreo altă obligaţie”.
9.30. Se urcă în maşină cu soţia şi pleacă la Periş.
12.00. Mărturiseşte că vocea vechiului său prieten Chiriţă, cu care vorbise la telefon cu o seară înainte, îi sunase cam trist în receptor şi decide să-i facă o vizită la Titu, la gospodăria avicolă, cu gândul de a participa apoi la agapa tradiţională a echipei de filmare ce realiza primul tur de manivelă al peliculei "Iarba verde de acasă". Chiriţă îi primeşte cu toată afecţiunea şi îi reţine la masă. Toma, ca de obicei, povesteşte, cântă, râde, e în vervă şi îi fascinează pe meseni, ca nimeni altul. Din glumă în glumă, e provocat la o partidă de biliard, provocare pe care o acceptă cu bucurie.
15.00. Soţia sa se plictiseşte şi îl