Delta "vorbeşte pe limba ei", aşa spune Radu Anton Roman. Nu am ajuns niciodată în acest ţinut miraculos şi plin de farmec, deşi îmi doresc foarte mult, aşa că citesc descrierea scriitorului gurmand şi îmi exersez imaginaţia: "Păduri de sălcii. Stufărişuri mai dese decât jungla braziliană. Plauri. Ghioluri acoperite de igrasia neagră a lişiţelor. Stoluri vehemente de gâşte şi raţe. Sate învelite în stuf de parcă ar fi încercat să se ascundă, să se confunde cu întinderile nesfârşite de trestii. Cârduri peste cârduri de cocori dansatori. Lotcile şi pescarii bărboşi. Caii sălbatici. Stârcii singuratici de toate felurile. Canalele întortocheate, copleşite de bolţile de sălcii, pline de plase de pescuit. Singurătatea, sub toate înfăţişările şi la toate orele". Până la o ipotetică, dar mult dorită călătorie în Deltă, mă delectez cu cartea lui Radu Anton Roman, "În Deltă cu Jaques-Yves Cousteau", un fel de jurnal care încă de la prima vedere freamătă de imagini de pescari, de apă, de mirosuri, de peşte, de zboruri misterioase, de păsări, de alcooluri tari...
Delta "vorbeşte pe limba ei", aşa spune Radu Anton Roman. Nu am ajuns niciodată în acest ţinut miraculos şi plin de farmec, deşi îmi doresc foarte mult, aşa că citesc descrierea scriitorului gurmand şi îmi exersez imaginaţia: "Păduri de sălcii. Stufărişuri mai dese decât jungla braziliană. Plauri. Ghioluri acoperite de igrasia neagră a lişiţelor. Stoluri vehemente de gâşte şi raţe. Sate învelite în stuf de parcă ar fi încercat să se ascundă, să se confunde cu întinderile nesfârşite de trestii. Cârduri peste cârduri de cocori dansatori. Lotcile şi pescarii bărboşi. Caii sălbatici. Stârcii singuratici de toate felurile. Canalele întortocheate, copleşite de bolţile de sălcii, pline de plase de pescuit. Singurătatea, sub toate înfăţişările şi la toate orele". Până la o ipotetică, dar mult dorită călătorie în D