Si uite asa apar anual in Romania sute, daca nu mii de culegeri de probleme, de critica literara si teoria chibritului, care nu folosesc la nimic. Sint puse la dosarul profesorului (invatatorului), ca sa-i ridice punctajul, sa nu i se reduca postul si asa mai departe. E un mod mizerabil de a ne fura caciula unii altora. Vreau sa prezint doua situatii din invatamint, dar nu stiu cu care sa incep: cu o atitudine mai dulcica si sa las lingurita de fiere la desert? Sa trag concluziile la inceput? Asa am patit odata. Am pregatit o lectie cu elevii pentru o inspectie: tu spui aia, tu spui aia, tu spui aia, iar tu tragi concluziile. Buuun! Vine inspectorul, incepem. Desteptul care trebuia sa traga concluzia (ideea, invatatura) lectiei, vrind probabil sa scape mai repede de sarcina, ridica mina. Eu uit ca el era pentru final, il pun sa vorbeasca, iar el trage concluziile. Na, frate! Acuma nu mai aveam ce dezbate, fiindca finalul plin de invataminte fusese deja spus. "Pregatirea" lectiei pentru inspectie era o practica din vechiul regim. Sint convins ca, nu-i asa?, aceste aspecte revolute au disparut in invatamintul nostru de astazi. Voi incepe, deci, fara pregatire si la intimplare. Vreau sa vorbesc despre o situatie care tinde sa devina deprindere, cutuma, sfint obicei, asa ca "plugusorul" sau "datul spagii". Apucatura se naste acum in invatamintul nostru. Germineaza. In acesti ultimi ani, s-a incetatenit pe la scoli mai mari sau mai mici, ba si pe la cele inalte-inalte ca niste cilindri (adicatelea, cum is la cap, asa-s si la fund), ca domnii profesori sa publice carti si sa le vinda la elevi (studenti). Buninteles, mai intii genialele opere ale lui dom' profesor sint laudate, elogiate, pupate direct in clase si amfiteatre de catre elevi si studenti. E bine ca tinara generatie sa invete de la inceput, ba chiar din frageda pruncie, aptitudinile de lingai si clantai. Si se p