Ultima idee a Guvernului este cresterea salariului minim. Salariul minim are ca scop ca orice munca retribuita sa asigure un nivel minim de trai.

Cred ca nimeni, la o prima vedere, nu este impotriva stabilirii acestui plafon minimal de salarizare. Teoretic este minunat. Dar practic? Exista oameni care sunt dispusi sa lucreze sub salariul minim? Indiscutabil. Cine sunt acestia? Cei mai oropsiti. Cei care fac o cantitate de munca sau o munca de o calitate atat de redusa sau cunostiintele lor nu sunt cerute de piata ca nu pot obtine un salariu minim.

Prin existenta salariului minim cei mai afectati sunt tocmai cei pe care o societate civilizata ar trebui sa-i apere. Prin faptul ca munca lor nu valoreaza pe piata muncii cat salariul minim ei nu pot gasi o slujba legala, nu au acces la asigurari sociale, nu au acces la ajutorul de somaj, nu sunt aparati de lege in fata abuzurilor, sunt practic aruncati intr-o mizerie mult mai neagra decat daca salariul minim nu ar exista.

Salariul minim impinge oamenii la ilegalitati, la violenta, creste munca la negru si nesiguranta sociala.

In vremuri de criza cresterea salariului minim nu este o masura de solidaritate sociala, dimpotriva. Impinge si mai multi oameni in postura de a nu-si putea asigura o sursa legala si relativ sigura de venit.

De asemenea, eliminarea salariului minim ar putea creste veniturile Statului din taxe si impozite pentru ca multi din cei care lucreaza la negru ar face presiuni pentru a intra in legalitate, lucru cu care si multi patroni ar fi de acord.

Ideea unui salariu minim diferit pentru cei cu studii superioare este discriminatorie pentru ca si un asemenea om are dreptul sa care saci cu nisip daca nu gaseste altceva de lucru. Si nu merita platit mai mult pentru caratul sacilor fata de un analfabet. De fapt daca spune ca are studii superioar