coala de stat este gratuită, însă a ajuns să trăiască pe spinarea părinţilor. „Fondul clasei", banii pompaţi pe sub mână în sistem, nu iartă nici un părinte, deşi legal nu este obligatoriu.

În Constituţie scrie negru pe alb că a-ţi duce copilul la şcoală sau la grădiniţă este un drept garantat şi care nu costă nimic. Părinţii ştiu însă bine că, dincolo de uniforme, rechizite, ghiozdane şi alte cheltuieli inerente, educaţia copiilor lor în sistemul de stat vine cu nişte costuri ascunse. Legal, ele au un nume inofensiv: fondul clasei. Sunt bani strânşi de Comitetele de părinţi, de care cadrele didactice nu au voie să se atingă, iar contribuţia părinţilor nu este obligatorie şi nu poate afecta evoluţia şcolară a elevilor. Conform Regulamentului şcolar, fondul clasei „contribuie la întreţinerea, dezvoltarea şi modernizarea bazei materiale a clasei sau a unităţii de învăţământ". Numai că, în multe cazuri, contribuţia e de proporţii.

De la bănci la copiatoare

„În prima şedinţă cu părinţii, s-a sugerat fie de doamna învăţătoare, fie de părinţi că ar trebui să facem investiţii în acea clasă: copiator, tablă, perdele, parchet, uşă metalică, pupitre şi scaune, catedră, cuier, dulap şi un dozator de apă. Ceea ce este ciudat este că fiecare clasă I are aceleaşi nevoi", ne-a scris revoltat Ciprian Chiru, al cărui copil tocmai a intrat în clasa I.

Forumurile de pe internet vuiesc de părinţi care-şi varsă ofurile sub protecţia anonimatului. „Au cerut bani de bănci, tablă nu ştiu de care magnetică, perdele, draperii, parchet etc.Ce naiba s-a întâmplat cu băncile din anii anteriori?! Şi le-au luat ăia cu ei?!", scrie Mika. Nu ar fi fost poate atât de revoltată dacă, la grădiniţa de stat unde şi-a dus copilul, nu i s-ar fi sugerat să dea bani la o anumită firmă de catering, pentru masa de prânz, iar educatoarea nu -i-ar fi înmânat o listă de rechizite: „Erau c