Nu am prins ”în direct” momentul în care, la The Money Channel, purtătorul de cuvânt al PSD Dan Șova nega holocaustul din România. Am aflat despre aceasta a doua zi de dimineață, citind comentariul scriitorului Vasile Ernu din publicația electronică Critic Atac. Abia apoi am văzut și imaginile.
"Dacă din zona conservatoare sînt obișnuit să primesc astfel de mesaje, mai nou văd că nici PSD-ul nu se lasă, partidul care se pretinde că reprezintă stînga românească şi care ar trebui să fie mult mai sensibil la acest tip de problematică", spunea srtiitorul basarabean, în articolul său intitulat "Antisemitismul de la Cotroceni se extinde și spre partide: de la Băsescu la Șova".
Autorul remarcă faptul că declarația lui Dan Șova se potrivește perfect cu atacurile președintelui Băsescu la adresa regelui Mihai. Dar și cu afirmația șefului statului cum că l-ar fi urmat și el pe Hitler în războiul din Est.
Nimic de mirare, dragă Vasile! Ai perfectă dreptate când spui că stânga ar trebui să fie mult mai sensibilă la chestiunea holocaustului. Doar că, vezi tu, la noi situația e un pic mai complicată - și știi foarte bine motivele.
Discutam ieri cu un confrate chiar despre această chestiune. "Interesant", spunea el. "Această formă ciudată de stângă naționalistă a putut fi întâlnită doar în România lui Iliescu, în Serbia lui Miloșevici și în Slovacia lui Meciar."
O remarcă interesantă, dar pot fi găsite explicații, i-am răspuns. "Cel puțin în privința României lui Ceaușescu și a Iugoslaviei lui Tito, lucrurile sunt destul de clare: Partidul și Securitatea au fost naționaliste, spre deosebire de celelalte țări din Est".
"Nu uita că Primăvara de la Praga a fost condusă de un slovac, Alexandr Dubcek. Deci, după august 1968, acolo frustrarea trebuie să fi fost dublă: social-politică și națională", a completat colegul de conversație.
Să nu ne mirăm
