Elegantul şi constantul Federer îl va întîlni în finala de duminică pe un Andy Roddick reinventat într-un jucător mult mai complet şi mai valoros
N-a mai fost ca la Paris, cînd Roger Federer şi Tommy Haas s-au întîlnit în "optimi". Atunci, germanul a scos sufletul din fostul lider mondial. L-a condus cu două seturi la zero şi a fost la o minge de break de o imensă surpriză. Acum, pe iarba londoneză, cei doi s-au înfruntat în semifinale şi lupta aproape că n-a existat. Nu fiindcă scorul ar fi fost unul drastic, 7-6 (3), 7-5, 6-3 nu e un rezultat umilitor pentru Haas, ci din simplul motiv că germanul n-a putut să-l pună în pericol nici o clipă pe Roger.
S-a redescoperit
Elveţianul face un Wimbledon aproape de perfecţiune, ca în anii în care a cîştigat cinci titluri consecutive. Eliberat de un bolovan de pe umeri, cucerirea Roland Garros-ului, şi în absenţa lui Rafa Nadal, nimic nu pare a-l mai deranja. A revenit jocul fluent, încîntător, aprig cînd e cazul, dar întotdeauna bine legat al lui Federer. S-a reconstituit magia pe care o pierduse de un an şi ceva. Nu mai există acele greşeli neforţate supărătoare, totul curge armonios.
Pentru istorie
Aşa încît e din nou în finală. Pentru al şaptelea sezon la rînd. "Îmi place să joc pentru cartea de istorie, dar, mai ales, s-o fac pentru mine. E un mare stimulent. În acest moment, chiar savurez această parte a jocului", spunea ieri Roger.
Andy R., mai bun
Duminică, în ultimul act, va întîlni o faţă familiară. Pe un Andy Roddick reinventat sub comanda antrenorului Larry Stefanki. Un Roddick care ieri a jucat cu un calm glacial, cu o soliditate incredibilă, cu o încredere nouă în faţa favoritului local, Andy Murray. Americanul s-a impus în patru seturi, 6-4, 4-6, 7-6 (7), 7-6 (5), desfăşurînd un tenis din care nu a lipsit nimic. Nimic bun. Nici servicii tari, nic