CNSAS a fost obligat sa faca in citeva luni ceea ce nu s-a facut in zece ani de zile. Cu ce efecte practice? Sportul din saptamina alegerilor este un dute-vino lejer pe scarile CNSAS. Pentru cam o zecime dintre politicienii care candideaza in anul 2000, acesta este rezultatul palpabil la care s-a ajuns, dupa zece ani de cind se tot discuta despre deschiderea arhivelor Securitatii. Politica initiata in urma cu zece ani, de tinere sub lacat a dosarelor, a dat rezultate. Acum, impulsul initial al lui decembrie 1989, de deconspirare a membrilor aparatului represiv, a celor care au colaborat sau au fost informatorii politiei politice a lui Ceausescu, a disparut cu totul. Ce li se mai poate intimpla astazi, cind o lege in sensul acesta isi face efectele? In absenta legii lustratiei, actuala forma a legii Ticu nu prevede sanctiuni, ci doar publicarea in Monitorul Oficial a unei liste cu cei identificati ca informatori sau colaboratori. Sanctionarea lor ramine o datorie a partidelor care ii promoveaza, de a-i retrage sau nu de pe liste, si la latitudinea electoratului, de a-i vota sau nu. Chiar daca au mintit in declaratia pe care au facut-o la depunerea candidaturii si pot, teoretic, sa fie sanctionati potrivit Codului Penal, pina la condamnare mai este cale lunga. Autorul poate contesta rezultatul cercetarilor CNSAS si poate face un eventual apel la Tribunal. Ca sa ajunga la Tribunal este nevoie sa nu fie parlamentar, pentru ca atunci beneficiaza de imunitate, deci cel care are sansa sa fie reales poate scapa. In plus, legea lasa posibilitatea conspirarii depline din partea CNSAS in conditiile in care cel avizat isi retrage candidatura. Nici absenta de la audieri nu ar fi un motiv de pedeapsa; cel in cauza poate sa nu conteste dovezile CNSAS si sa se retraga pur si simplu. Cu alte cuvinte, legea nu este redactata in sensul prinderii pestilor in plasa, ci pentru alungarea l