După recordul de încasări, meciurile din Europa produc în Liga 1 recordul de mutări
Terenul propriul al Vasluiului, în cupele europene, se află la Piatra Neamţ, la 140 kilometri distanţă. Al Rapidului, 538 de kilometri mai încolo, la Timişoara, dacă planurile şefilor giuleşteni vor fi puse în aplicare. Iar terenul propriu al Stelei se află la Cluj Napoca, la 426 de kilometri distanţă. În caz de calificare în turul următor, Dinamo migrează cîteva cartiere mai la sud, pe “National Arena”. Tot aici va juca şi Oţelul meciurile din Champions League, adică la aproximativ 241 kilometri distanţă de Ţiglina III. Doar Gaz Metan Mediaş, care şi-a modernizat stadionul, n-are intenţii de expansiune.
Cum s-ar spune, nici drumul pînă la stadion nu mai e ce-a fost. Nici avantajul terenului propriu nu mai pare cine ştie ce avantaj. E mai mult un dezavantaj pentru fanii care trebuie să meargă trei-patru ore cu maşina, în cel mai fericit caz, sau şapte-opt ore, în cazul cel mai extravagant, şi apoi să facă atmosferă pe arenele altora. Harta fotbalului nostru arată ca un cub Rubik nerezolvat. Doar că-i lipseşte logica.
Vestea bună e că trăim în România, nu în Rusia sau China. Altfel, distanţele de mai sus se calculau în ore cu avionul şi zile pe Trans-siberian. Vestea aparent bună e că n-avem autostrăzi din alea cu opt benzi şi cu taxă. Şi cu asta, s-au terminat ştirile pentru moral. Suporterii devotaţi trebuie să pună deoparte, pe lîngă banii de bilet, bani de benzină sau de bilete CFR, bani de cazare şi masă. Trebuie să-şi ia o zi-două de concediu, în mijlocul săptămînii. Exact ca la un meci în deplasare.
Se mai întîmplă ca o echipă să nu aibă stadion. Dar vorbim de cinci dintre cele şase reprezentante ale României în cupele europene. E deja un fenomen molipsitor şi unic în felul lui. L-am putea patenta ca invenţie sau l-am putea vinde ca surogat de turnesol pent
