Fotbalul se explica singur.Steaua a terminat dezastruos comparatia cu echipele de varf ale Europei, iar acest raport e masurat strict si clar: 1-7, in dubla de la Bucuresti, cu Lyon si Real. Tot ce e de spus despre capacitatea de joc si adancimea profesionismului se gaseste in acest scor, care nu fixeaza o infrangere, ci un decalaj dramatic. Insa tot fotbalul are capacitatea derutanta de a-si complica si chiar contrazice masuratorile cu un brau fosforescent de fantasme si interpretari. Cu alte cuvinte, realitatea substantiala reflectata in scor nu e niciodata suficienta si nu pleaca singura din stadion. Meciurile Stelei s-au oglindit in societate si au luat de acolo o coloratura curbata, un abur superstitios, o pacla protectoare care ascunde si micsoreaza realitatea. Fotbalul adjudecat in teren a incaput, adica, pe mana culturii populare. Uneori, operatia n-are efect si asta se intampla acolo unde culturile populare nu sufera de presiunea revanselor sau a iluziilor, adica in teorie si numai in teorie. In rest, fotbalul incheie fiecare meci, insotit de o rastalmacire populara, mai mult sau mai putin vinovata. Arsenal -FC Porto, in Liga Campionilor, e un caz aproape indiferent. Emotia vine, atat cat vine, din ciocnirea de palmaresuri, iar asta e putin. Fabrica de mituri si interventia deformanta a simtamintelor populare au nevoie de o scanteie mult mai puternica. De obicei, ea scapara hranita de o nevoie adanca de recunoastere sau de presiunea unui handicap. Cu asta ajungem la suita de comportamente stranii si deviante reparatorii care au inecat complet meciurile Steaua-Real. Fantasma antiseism In tur, la Bucuresti, reactia a inceput inainte de meci. AparitiaRealului a fost vestita si prevestita cu jerba legendara care anunta un meteorit sau sosirea conchistadorilor zeificati instantaneu de bastinasii coplesiti. Presa a intrat intr-o vibratie deliranta si a calculat av