Se spune că, atunci când se aşează la masa de lucru, poetul săvârşeşte o taină. Iar atunci când scrie despre „motoarele” acestei lumi: credinţa, nădejdea şi dragostea, taina se sfinţeşte, iar poezia capătă valenţe de rugăciune.
Cel de-al doilea volum al colegului nostru Mircea Crişan, “distanţa dintre umbră şi apă”, lansat la finele anului trecut, are ca filon principal iubirea, care e ridicată la rangul de credinţă, nădejde şi dragoste şi “răstignită” între Dumnezeu şi femeie, cele două teme majore ale poeziei sale.
Volumul, apărut la editura Limes, prefaţat de Mircea Petean, începe de altfel cu un motto, o dedicaţie de la Î.P.S Justinian, Arhiepiscopul Maramureşului şi Sătmarului: „Se discută mereu dacă iubirea dintre un bărbat şi o femeie este sau nu sfântă. Este. Mai ales dacă ea nu este pătată de pofta şi plăcerile trupului. Acestea sunt numai o anexă. Un bărbat şi o femeie se iubesc ca îngerii din cer, abia după aceasta vin poftele şi plăcerile, care fac parte din acest eros. Iar iubirea sufletească este esenţa vieţii. Până iubeşti, Dumnezeu îţi iartă toate păcatele. Iubirea este sfântă şi e greu s-o exprimi. M-a întrebat odată, cineva, ce-i iubirea? Ei bine, nu se poate explica. Iubirea se trăieşte, e esenţa vieţii. E ceva ce eu şi tu şi noi toţi trăim când iubim. Nefericirea începe atunci când nu mai iubim nimic şi pe nimeni... atunci începe iadul. Eu mă rog lui Dumnezeu şi-i cer să nu mă părăsească să-mi pierd iubirea...”.
Extrem de apreciat de cititori şi critici, acum volumul a primit şi o recunoaştere oficială: Premiul pentru Poezie în cadrul evenimentului „Cărţile Anului”, organizat de Asociaţia Scriitorilor Baia Mare. Preşedinte al comisiei de jurizare a fost ales profesorul universitar Ioan Derşidan, fost decan al Facultăţii de Litere din Oradea. Din juriu au mai făcut parte Săluc Horvat, preşedintele Asociaţie
