O femeie a facut 12 copii, cu toate ca n-a avut niciodata o locuinta unde sa-i creasca. "Gindacii le intra copiilor in nas si-n gura, noaptea", spune ea despre cladirea in care s-au adapostit Valentina Radu, de 36 de ani, din Padureni, a adus pe lume 12 copii, fara sa-si puna problema ca n-are sa le ofere nici macar un acoperis deasupra capului. Cel mai mare dintre ei are acum 20 de ani si a fost plamadit cu primul sot, "Ariton, tigan nomad. Am stat eu cu el cit am stat, dar la un moment dat n-am mai putut, ca ma tot batea ca merg cu ei cu cortul. Asa ca i-am lasat trei copii si eu am plecat", spune Valentina. N-a trecut prea multa vreme pina cind femeia si-a gasit alta pereche, pe Florin, baiat in putere si iubaret foc. De vremurile acelea Valentina isi aminteste cu placere. Lucrau amindoi pe la ferme, nu trecea anul fara s-o puna de-un copil si pentru o buna bucata de timp, nici o grija nu le-a bintuit mintile. Cu odraslele agatate de fuste si cu alocatiile lor in buzunare, cei doi erau multumiti, asa incit nu s-au gindit ca ar fi cazul sa se aseze la casa lor. Si cind munca pe la ferme a cam luat sfirsit si adaposturile mizere si vremelnice din mijlocul cimpurilor au devenit un vis frumos, cei doi s-au trezit pusi fata in fata cu realitatea. De-abia atunci au realizat ca cei noua prichindei nu se hranesc cu aer, si nici nu pot dormi sub cerul liber. Asa ca s-au hotarit sa dea doi dintre ei in grija unei cumnate, iar cu restul de sapte au inceputa sa bata pe la usile autoritatilor cerind, peste tot, o casa. "Am dormit toti pe unde am putut. Pe afara, prin parcuri, prin gari. N-avem unde ne duce, tata-i mort, mama-i batrina, casa parinteasca s-a darimat si terenul l-a vindut o sora de-a maica-mi. Acum stam in Padureni, intr-o cladire in care a fost o croitorie. Dar nu se mai poate sta acolo, ca-i plina de gindaci, le intra noaptea copiilor in nas si in urechi. In pl