1 FEBRUARIE 1987
A murit Nicolae Velea
În salon la bunicul meu ne-am întâlnit cu poetul Niculae Stoian, care vizita şi dânsul pe cineva. A fost foarte impresionat de relaţia atât de apropiată dintre bunicul meu, tatăl meu şi mine, încât s-a dus şi a închinat, seara, un pahar cu vin, pentru familiile cu copii sănătoşi. Acum un an, prozatorul Nicolae Velea a fost găsit noaptea, pe stradă, degerat. Căzuse şi nu mai putuse ajunge acasă. Atunci a fost salvat. Ieri, Nicolae Velea a fost găsit mort, tot pe stradă, tot căzut şi tot degerat. După atâţia oameni de valoare, pierduţi înainte de vreme (Marin Preda, Nichita Stănescu, Amza Pellea şi alţii), un alt artist trece în lumea care ar mai fi trebuit să-l aştepte mulţi ani, înainte de a fi scris tot ce putea scrie. Nu numai el şi-a încurajat procesul de autosurpare. Au fost şi sunt multe valori, în aceeaşi situaţie.
Nu de mult, l-am văzut la televizor pe scriitorul Nicolae R., într-un juriu. Instantaneu, s-a creat imaginea unei lucrări speologice. Mă uitam la televizor, dar parcă vedeam în faţă o stalactită şi o stalagmită, lucrând împreună, pentru unire.
1 februarie 1987
Penuria de banal
Nu ştiu cum se face că la noi în casă e exces de lucruri mari şi penurie de chestiuni simple. Mai nou, nu mai merge soneria şi nu reuşim s-o reparăm, deşi ne străduim de câteva săptămâni. Am schimbat priza, cablurile, transformatorul, însăşi soneria, dar degeaba. Cine vrea să intre în casa noastră e obligat să folosească pumnii, ca să se facă auzit de la uşă. Nimeni nu-i mai intră în voie soneriei. Sper să nu fie cazul să rezidim casa sau să ne mutăm, pentru a avea şi noi o sonerie în stare de funcţionare.
Atenţie distributivă
Domnul George Fetinca se oferă să ne ajute la câteva probleme gospodăreşti. Astă toamnă, pe când domnia sa strângea, meticulos, şurubu