Doi atleţi de top au fost prinşi. Cei doi sînt nevinovaţi în lumea lor care scapă oricărui control

Ce tare! În timpul Turului Franţei, găinaţul dopajului a căzut în capul atletismului. Incredibil contratimp (neindividual). Tyson Gay şi Asafa Powell, un fel de Contador şi Quintana ai ciclismului zilei, au fost testaţi pozitiv şi puşi deoparte înaintea Mondialelor. Aşa, pentru distracţie, şapte dintre primii zece performeri all-time ai sprintului pe (bănuim) două picioare au fost prinşi şi executaţi. Chestie care mai schimbă un pic discursul despre care e sportul “cel mai de dopaţi” din lume. Nu ştiu cît efect are această veste asupra ochilor noştri, dacă îi va face să vadă mai bine. Auto-orbirea e eficientă şi rezistentă. Dar am putea măcar să pricepem de ce aceşti oameni fac ceea ce fac. Şi mai ales de ce spun ceea ce spun cînd sînt prinşi cu mîinile pe plită. Pentru că abia atunci începe distracţia.

Americanul a zis că a avut încredere în cineva şi că acela l-a trădat. Jamaicanii acuză suplimente alimentare “poluate”. Discursuri pe care le-am auzit pînă la greaţă în ciclism. Te întrebi dacă oamenii sînt în minţile lor sau nu. Pentru că astfel de explicaţii nu pot decît să te afunde încă mai rău. E cazul puşcăriaşului care spune oricui îl ascultă că a fost închis pe nedrept. Totuşi, oricine, oricînd, oriunde, debitează aceeaşi polologhie a nevinovăţiei. Ghici de ce: aceşti oameni chiar cred că sînt nevinovaţi. Şi, într-un anumit sens, ei chiar nu mint! Într-un interviu ce va fi difuzat curînd, Michael Rasmussen, omul care a fost la un pas de a cîştiga Turul şi care mai apoi a recunoscut că s-a dopat cu tot ce se inventase la vremea aceea, explica mecanismul acestei mentalităţi: schizofrenia lumilor paralele. De aici încolo trebuie să înceapă să ni se facă frică. Exista lumea publicului, a sponsorilor, a interviurilor. Şi exista cea a doctorilor, a co