Mega-parlamentul ales în decembrie pare cel mai amorţit din câte am avut. S-a remarcat doar prin refuzul de a aproba arestarea unui deputat, prin înfiinţarea unor comisii dubioase care ar trebui sǎ se substituie CSM, alte comisii de revizuire a Constituţiei şi a legilor electorale şi… cam atât, dacǎ nu punem sa socotealǎ câteva moţiuni anemice. La capitolul principal, cel privind legiferarea, nu am avut iniţiative notabile.
Atmosfera s-a mai înviorat odatǎ cu anunţarea, de cǎtre USL-istul verde Remus Cernea, a douǎ iniţiative, deocamdatǎ neconcretizate în proiecte de lege. Ele au în comun faptul cǎ vizeazǎ domenii sensibile, tabu-uri ale societǎţii noastre.
Ceea ce propune Remus Cernea este o soluţie practicatǎ deja în Germania. Ideea de a face transparentǎ şi previzibilǎ finanţarea cultelor religioase de cǎtre stat n‑ar trebui sǎ deranjeze pe nimeni, în afara celor mulţumiţi de actualul sistem, în care banii sunt alocaţi în funcţie de bunǎvoinţa politicienilor şi cheltuiţi dupǎ metode incontrolabile.
Atunci când au fost aduse contraargumente şi nu doar atacuri la persoana autorului, ele au fost rǎuvoitoare. S-a spus cǎ e o formǎ de suprataxare, când deputatul explicase clar cǎ e vorba de un procentaj dedus din impozitul deja reţinut. S-a mai spus cǎ ar diminua finanţarea organizaţiilor neguvernamentale, deşi se precizase cǎ nu sunt afectate fondurile alocate prin actualul mecanism “2%”, care rǎmân intacte. În sfârşit, s-a invocat obligaţia statului de a ajuta finaciar cultele, în baza încurcatei istorii a secularizǎri a averilor mǎnǎstireşti înfǎptuitǎ de Cuza în 1863. Dar proiectul lui Cernea nu neagǎ aceastǎ obligaţie, dimpotrivǎ, încearcǎ sǎ o legifereze.
Celǎlalt proiect se referǎ la reglementarea parteneriatului civil (totuna cu concubinajul, sau uniunea consensualǎ). Problema a apǎrut din faptul cǎ nu se prevede exclusiv legiferarea re
