A fost odata ca niciodata un festival de teatru nascut la Iasi pe care il chema EuroArt. Dintotdeauna si-a dorit sa creasca mare cit mai repede, sa se inalte intr-un an cit altii in zece, asa cum aflase el ca se intimpla in povesti. Numai ca oricit s-ar fi straduit, ii era imposibil. Mai avea de invatat lectia lucrurilor bine duse pina la capat. Creat de Fundatia Culturala „Timpul", Festivalul de Teatru EuroArt Iasi a aniversat in saptamina 3-10 mai trei editii. Suflind in luminari, tinarul eveniment a zimbit putin trist catre bugetul de criza, dezamagit ca n-au incaput in caietul-program decit opt spectacole, dar fericit ca lumea nu l-a uitat. Daruit cu o mama inimoasa (Oltita Cintec, selectionerul acestei editii a festivalului) si un tata entuziast (Adi Afteni, directorul manifestarii), EuroArt a reusit sa umple pina la refuz si dincolo de el sala Teatrului „Luceafarul". E drept, inca nu vuieste presa nationala despre el, iar criticii de teatru n-au ajuns la Iasi. Nu are o sectiune competitionala, nici o identitate foarte clara, insa reuseste sa satisfaca gustul publicului pentru piese de exceptie in distributii pe masura. Daca-si va tempera orgoliul si va invata din greseli, cu rabdare si ambitie poate va creste (nu intr-un an cit altii in zece, ci in propriul ritm moldav) pina intr-acolo incit sa se masoare cu evenimentele-surori din Bucuresti sau Sibiu. Nici un rind despre selectioner Intr-o oarecare simetrie fata de editia de anul trecut, deschisa cu Dialoguri si fantezii in jazz, un spectacol UNITER care ii aduce impreuna pe scena pe Ion Caramitru si Johnny Raducanu, afisul festivalului anunta pe 3 mai Actorul, o productie a Teatrului „Masca" cu Mihai Malaimare si Mircea Tiberian. La intrare, lume multa, tigari aprinse, o rumoare placuta printre conversi sau costume la dunga. Fiindca n-am legitimatie de presa, ma strecor inauntru cu o invitatie obtinuta pe tre