Nu renunţă la accentul moldovenesc. A rămas în memorie ca prima blondă ce l-a înfruntat pe Băsescu. E o femeie care te complexează. Sursa: CODRIN PRISECARU
Bancurile cu blonde nu i se potrivesc deloc. CV-ul ei se întinde pe 26 de pagini şi zice că încă nu-i complet. Are două doctorate, e profesor universitar şi împarte dreptatea ca judecătoare la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Vocea ei tabagică nu ai cum s-o uiţi. Accentul moldovenesc şi regionalismele neaoşe pe care le strecoară în fraze sobre, alambicate, o unicizeză şi-ţi stârnesc râsul. Nici prin cap nu-i trece să renunţe la "dulşele grai moldovinesc". Zice că e prea bătrână să-şi mai schimbe imaginea. A rămas în mentalul colectiv ca prima blondă ce s-a luat în coarne cu preşedintele Băsescu, care a scăpat neşifonată şi cu coafura intactă. E un anume fel de femeie care îi complexează pe bărbaţi. O cheamă Mona Pivniceru.
Dimineţile doamnei Pivniceru
N-a fost plecată de Rusalii. "Am avut di lucru. Da’ chiar c-o fost lungî vacanţa asta!", se dă ocupată până peste cap Mona Pivniceru, în timp ce se uită fix în ibricul care bolboroseşte pe aragazul din bucătăria apartamentului de pe Clucerului. Stă cu chirie, peste drum de amicul ei de la Iaşi, ex-condamnatul, reabilitat, Mihai Vlasov, acum preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie a României.
În living, pe o masă ovală, sunt împrăştiate dosare şi grămezi de cărţi cu cotoare groase. Pe jos, altele. E opt dimineaţa şi doamna Pivniceru îşi bea cafeluţa. Nu seamănă deloc cu imaginea de "scorpie" pe care şi-a autopromovat-o. Mai degrabă arată ca o cucoană de modă veche, cu tabieturi. Poartă balerini, pantaloni "de apă adâncă" şi o bluză fără mâneci. Toate negre. E proaspăt coafată, nu e machiată deloc, cu excepţia rujului purpuriu de pe buze, unghiile sunt doar lăcuite şi n-a apucat să-şi pună nici măcar cerceii.
