Avem în România un politician care până acum a fost învins în toate alegerile, dar care nu se lasă până nu ia bătaie din nou.
Sâmbătă noaptea, aflându-mă la câteva mii de kilometri distanţă de ţară şi la vreo cinci ore diferenţă de fus orar, m-am trezit deodată făcând pronosticuri despre viitorul preşedinte al PSD-ului. Ştiu, sună curios, dar asta e! Eram, alături de colegii mei din conducerea trustului Adevărul şi de partenerii noştri din industria de publicitate, într-un mic restaurant tradiţional de la graniţa Braziliei cu Argentina. Şi ce loc putea fi mai nepotrivit pentru a ne preocupa, între două înghiţituri de caipirinha şi două acorduri de musica gaucha, de ce se mai întâmplă prin politica românească?
Ei bine, am descoperit cu oarecare mirare că mulţi dintre cei prezenţi, gazetari sau ba, nu reuşiseră să se deconecteze nici măcar acolo, la capătul lumii, de ştirile sosite de-acasă. Butonau înfriguraţi telefonul mobil, citind ştirile de pe internet, care-l dădeau câştigător când pe Mircea Geoană, când pe Victor Ponta. Unii, mai pasionaţi decât mine în privinţa jocurilor de culise din megapartidul care ne-a guvernat vreme de un deceniu şi ceva, comentau aprins retragerea lui Ion Iliescu, trădarea baronilor locali sau reconfigurarea taberelor pe ultima sută de metri.
Alţii, între care şi eu, ne-am amuzat copios în momentul în care am avut confirmarea rezultatului.
Dl Geoană a pierdut, cu doar câteva zeci de voturi, în faţa dlui Ponta. Imediat au fost scoase pe masă glumele din decembrie. Ca de exemplu: iar s-a culcat Geoană preşedinte şi s-a trezit prostănac! Sau: Geoană nu-i sigur că iese primul nici dacă-i singurul candidat! Şi aşa mai departe. Căci după un asemenea deznodământ, trebuie să fiţi de acord, nu poţi reacţiona decât printr-un sănătos hohot de râs.
Văzându-mă aşa de binedispus, unul dintre ghizii noş
