Povestea unui adulter şi nimic altceva serveşte de pretext monumentalului opus numit Gurre-Lieder, de Arnold Schönberg, care a fost interpretat sâmbătă seară la Sala Palatului.
Articol realizat de Ecaterina Stan
Versurile poetului danez Jens Peter Jacobsen, traduse în germană de Robert Franz Arnold, deapănă istoria medievală, petrecută în cetatea Gurre din Danemarca secolului al XIV-lea. Regele Waldemar îşi înşeală consoarta cu frumoasa Tove. Regina nu acceptă situaţia şi o omoară pe tânăra amantă. Waldemar suferă mult de tot, încă două treimi din dimensiunea lucrării, care are circa 100 de minute, căci crima are loc în primele 30.
Arnold Schönberg scrie prima variantă a lucrării în 1900 – aceasta având iniţial forma unui ciclu de lieduri pentru voci (soprană şi tenor) şi pian – pentru a participa la o competiţie componistică la Viena, dar termină lucrarea după termenul de înscriere. Revine asupra ei peste zece ani şi clădeşte o capodoperă vocal-simfonică cu solişti şi narator. Muzica este excelent orchestrată, căci vienezul, deja pornit pe drumul dodecafonismului, era incontestabil un mare şi dibaci meşter. Muzica este monumentală, descriptivă, wagneriană, postromantică. Greşesc oare, dacă aş considera-o operă în concert, o operă ce n-a fost montată nicicând, dar poate...?!
Emoţia lui Rebengiuc
Textul este desigur desuet, însă muzica trece peste aceasta. Gurre-Lieder/Cântecele cetăţii Gurre povestesc sonor în mod fluid şi emoţionant faptele petrecute cu sute de ani în urmă. Capodopera lui Schönberg este puţin cântată. În România a răsunat pentru prima oară în această ediţie a Festivalului „Enescu”. Distribuţia solistică a fost excelentă! Vocile celebre! Tove – Violeta Urmana, Waldemar – Nikolai Schukoff, Klaus – John Daszak, Waldtaube – Janina Baechle, ţăranul – Thomas Johannes Mayer. Est
