"Lucrarile Publice" n-au renuntat inca la programul construirii unor "locuinte accesibile". Mai exact: ceva mai accesibile. In traducere: pe care sa le poata cumpara si cativa dintre romanii de rand. Toate bune, numai ca lucrurile se complica dureros atat in zona finantarii, cat si in hatisurile juridice legate de terenuri.

Multe primarii au proiecte de locuinte sociale. Dar n-au bani si cauta cu disperare investitori.

Piata locuintelor, socotita de multi analisti infloritoare, sufera inca din cauza putinatatii banilor. Vanzatorii tin la pret, se arunca la sume exagerate, dar nu totdeauna le si capata. Fiindca in general, puterea de cumparare a romanilor creste incet. Prea putini oameni au bani sa-si cumpere case la preturile pietei.

Totusi, locuinta continua sa fie o investitie rentabila. De-a lungul anilor de tranzitie, in timp ce puterea de cumparare a leului a scazut, pe fondul unei inflatii galopante, cei ce au avut bani si au cumparat o casa ori mai multe au castigat. Casele au intrat in jocul speculatiilor. S-au facut bani multi din cumparari si vanzari de case. Din nefericire, aceasta bursa a locuintelor a dus la o crestere fabuloasa a preturilor. Casele, in Romania, indeosebi apartamentele de lux au ajuns sa fie mai scumpe decat in alte tari, chiar si dintre cele dezvoltate.

Astazi putini oameni au banii necesari ca sa-si poata construi o casa. Sau sa si-o poata cumpara.

Sigur, accesul liber si neingradit la locuinta este un drept al fiecarui cetatean. Plus obligatia ca statul sa incurajeze dezvoltarea constructiei de locuinte. Numai ca se naste o intrebare cardinala: cine sa plateasca?

In Romania, pretul caselor a devenit prohibitiv pentru cea mai mare parte a populatiei. In acest context, o solutie este sprijinirea eforturilor "Lucrarilor Publice" si ale primariilor de a largi piata de locuinte.

In scopul largirii