Contratransferul, ca fenomen psihodinamic, este definit ca un ansamblu de reacţii inconştiente ale analistului faţă de persoana analizată şi în special faţă de transferul acesteia. În perioada postfreudiană, interesul faţă de acest fenomen a crescut, în special datorită extinderii psihanalizei în domenii noi (psihoterapia copiilor şi a Publicitate psihoticilor, interpretarea bolilor psihosomatice). Se înregistrează diferenţe considerabile între modul în care diverşi autori înţeleg diferit acest mecanism. Unii se limitează la procesele inconştiente pe care transferul celui analizat îl produce. Alţii vorbesc de un contratransfer pozitiv şi de unul negativ, ba chiar despre un unul ce apare la pacient (Lagache). În acest context general, mai ales ţinând seama de faptul că referirile lui Freud la fenomenul în cauză sunt foarte rare, înţelegându-l ca influenţa bolnavului asupra sentimentelor inconştiente ale medicului, tema: contratransferul în psihanaliza contemporană a fost dezbătută de Societatea Română de Psihanaliză (SRP) la a treia conferinţă internaţională SRP,desfăşurată recent în aula Bibliotecii Centrale Universitare din Capitală. Deschiderea reuniunii a fost prezidată de dnii Corneliu Irimia, preşedintele SRP, Giampaolo Kluzer, preşedintele comitetului de sponsorizare, şi Michel Vincent, preşedintele comitetului de legătură. Înainte de trecerea în revistă a lucrărilor, este bine de precizat, pentru cititorii noştri – obişnuiţi cu modul de prezentare a lucrărilor la congresele medicale – că la întâlnirile de psihanaliză lecturarea fiecărui text este însoţită de comentariile unui discutant. (...)

Contratransferul, ca fenomen psihodinamic, este definit ca un ansamblu de reacţii inconştiente ale analistului faţă de persoana analizată şi în special faţă de transferul acesteia. În perioada postfreudiană, interesul faţă de acest fenomen a cre