Starea de spirit a preşedintelui, descins la inundaţii, preocupă intens numeroşi lideri politici şi comentatori. Era nervos. Ba, era preocupat. A fost ferm. Ba nu, a dat dovadă de cinism. Şi aşa mai departe. De parcă toate acestea ar prezenta vreo importanţă.
Obsedați de imaginea liderului politic mesianic, care rezolvă totul prin acte de voință și forță personală, uităm adesea că o bună guvernare înseamnă, de fapt, un sistem anonim, fără față și fără voce, dar care, la un semnal, începe să funcționeze. Dacă lucrurile ar fi stat așa, atunci președintele și șeful guvernului nu ar fi avut decât să vină în zonele calamitate pentru a le transmite oamenilor și autorităților mesajele lor de solidaritate. Restul ar fi fost treaba anonimilor din sistem. Și bineînțeles, a comunităților.
În primăvara lui 2005, când apele râului Buzău au rupt podul rutier de la Mărăcineni, președintele Băsescu a promis că va reveni la locul dezastrului, de câte ori va fi nevoie, până când lucrarea va fi refăcută. Și s-a ținut de cuvânt! Acum, în iulie 2010, le-a promis același lucru locuitorilor de la Săucești.
Nu încape îndoială că va proceda la fel, până ce digul va fi ridicat. Iar acesta va fi unul dintre semnele clare că statului român nu i s-au întâmplat prea multe lucruri bune în ultimii cinci ani. Dimpotrivă. Nu de lideri voluntari duce lipsă statul. Cu planificarea strategică și cu organizarea efortului colectiv stă, însă, prost.
Problema nu sunt nervii întinși ai președintelui Băsescu, nici starea sa de dezabuzare după ce băile de mulțime n-au mai ieșit ca altădată. Problema este felul în care el și-a îndeplinit mandatul de șef al statului. Dezastrele naturale – inundații, cutremure, alunecări de teren, secete prelungite etc, - se numără printre pericolele la adresa siguranței naționale. O spune chiar Strategia de Securitate Națională a Român