Băsescu a tușit convulsiv la televizor (la țară se zice, măgărește), seara trecută. A împrăștiat în aer, cu o frecvență greu de egalat, virușii unor minciuni degradante pentru orice mincinos care cunoaște totuși limite. Băsescu n-are limite. Mă opresc, în câteva cuvinte, la cazul Fenechiu, ministru de două luni la Transporturi. Nu-l știu pe acest politician liberal. N-am vorbit în viața mea cu el. Am aflat doar că e judecat într-o speță mai veche, iar judecătorii nu s-au pronunțat încă. Ceea ce știu fără dubii e că România a cheltuit sume uriașe, prin ministerul de resort, în cei 23 de ani de după 89, pentru drumuri (vreo 70 miliarde euro) și n-are drumuri. N-are șosele, n-are autostrăzi. Banii au dispărut inexplicabil. România, prin același minister, a pierdut căile ferate făcute din vremea regelui Carol I. Gările sunt în paragină, liniile ferate nesigure, un tren face de la Oradea la București sau de la Constanța la București de două ori mai mult timp decât în perioada interbelică. Tot printre degetele Transporturilor s-au dizolvat vapoarele comerciale ale României, multe și performante. O uriașă avere. Colindau toate mările și oceanele lumii. Au fost vândute cu valoare zero, conform concluziei unui procuror ajuns general, adică procuror general. Știți cine a fost de patru sau cinci ori în acești 23 de ani ministru al transporturilor? A fost Traian Băsescu. De vreo două ori a fost Anca Boagiu. Omul, oama, pupila cui? A aceluiași Traian Băsescu. Sunt și alte perioade prin care, din umbră, Traian Băsescu a condus unul dintre cele mai bănoase ministere, bănoase pentru buzunarele lui fără fund și ale oamenilor lui. Există un minister, cel al Transporturilor, care exprimă mai concludent decât altele, jaful din România, furtul nesimțit. Acest minister s-ar putea chema, prin obsesia de a-l controla continuu, Traian Băsescu.

Dacă aș fi judecător, dar nu-s, l-aș