Presa germană s-a lansat într-o dezbatere despre cum a influenţat permisivitatea intelectuală a revoluţiei sexuale, din anii 70, cazurile de pedofilie. Imaginea desenată a două trupuri, unul mare şi altul firav, îmbrăţişate într-un pat, urmată de întrebarea: "Amor cu copiii, se poate?" Este coperta revistei berlineze Zitty, din 13 decembrie 1979, iar această imagine ar fi astăzi inacceptabilă. Totuşi, în anii 70 şi 80, dragostea şi sexul între adulţi şi copii a fost obiectul unei dezbateri intelectuale în cercurile stângii germane, scrie El Pais, citat de Agerpres.
După scandalurile privind abuzurile sexuale din mai multe şcoli şi internate, izbucnite la începutul anului acesta, începe acum să se dezbată responsabilitatea pe care a avut-o revoluţia sexuală în crearea unui climat care favoriza abuzurile.
Prima piatră a fost aruncată în ziarul de stânga Tageszeitung de Nina Apin, care, în aprilie a publicat editorialul, "Activiştii pedofili şi cercurile lor de stânga", în care arată cum argumentele pederaştilor s-au "strecurat" în dezbaterea revoluţiei sexuale.
Nu doar Tageszeitung, ci şi revista intelectuală Konkret, şi Zitty, rămasă şi azi o publicaţie de succes, au dat spaţiu pedofililor şi au ajuns chiar să simpatizeze cu ei pentru că îi considerau o minoritate persecutată. Însă lucrurile au scăpat de sub control. Scandalurile privind abuzurile, care au început în anii 70 la şcoala din Odenwald, o instituţie laică şi progresistă, şi cazul intelectualului de strânga Reinhard Röhl, editor la revista Konkret, acuzat de fiica sa Anja Röhl de abuzuri sexuale când avea vârsta între 5 şi 14 ani, au dezvăluit această conexiune dintre stânga şi pedofilie.
Revoluţia sexuală trebuia să înceapă mai devreme sau mai târziu în viaţa unui copil, potrivit unora. În cartea "Revoluţia educaţiei" din 1971, se arată că "dezerotizarea vieţii de familie, de la
