Florentina avea 10 ani când a început lupta cu boala. Într-o zi, la şcoală a simţit că nu se mai poate ţine pe picioare. RMN-ul efectuat a descoperit atunci că pe nervul optic stâng fata avea o tumoare. Operaţia era iminentă. Prin biopsia făcută s-a constatat că avea mult de furcă cu boală, mai cu seamă că se descoperise că tumoarea era malignă. Cu ochiul stâng nu mai vedea. Aşa au început curele cu citostatice. Lună de lună, la Spitalul Fundeni. „Din 2001 până în august 2004 am făcut mereu citostatice. Inutil.
Tumoarea a recidivat”, povesteşte tânăra de 20 de ani. Avea atunci să constate că altă suferinţă avea să-i cuprindă trupul: hidrocefaleea. A fost operată din nou. „În urma operaţiei mi s-a pus o drenă din cap până în vezica urinară, pentru a mi se scurge lichidul encefalorahidian. Acest dren trebuie ţinut în corpul meu toată viaţa”, povesteşte Florentina Dima. Citostaticele nu au încetat. Starea ei însă se înrăutăţea pe zi ce trecea. RMN-ul efectuat a arătat că tumoarea recidivase, riscând să îşi piardă vederea şi la celălalt ochi. Dumnezeu i-a scos atunci în cale oameni care au pus mână de la mână, suficienţi bani cât să facă în aşa fel încât Florentina să ajungă în Germania pentru operaţie.
Ochiul i-a fost salvat, dar au apărut alte probleme: dureri foarte mari de cap, stări de vomă, ameţeli, dureri insuportabile de burtă. În urma analizelor făcute la Spitalul Fundeni s-a constatat că lichidul encefalorahidian nu se mai scurgea în vezica urinară, ci în burtă. „Timp de trei săptămâni, medicii mi-au făcut calmante, dintre cele mai puternice, dar durerile de cap nu încetau. Boala recidivase, dar de data aceasta pe creier şi pe coloana vertebrală. Florentina însă nu şi-a pierdut încrederea. Singura şansă ca ea să se facă bine este terapia Cyberknife, o iradiere precisă a locului afectat, fără a dăuna ţesutului sănătos, reali
