Trăgându-şi seva din conflict ca buruienile din bălegar, ziarele şi televiziunile au poreclit ziua de marţi, 15 septembrie 2009, Ziua cea mai lungă a Coaliţiei.
De ceva timp umblă zvonul unei ruperi a Coaliţiei de guvernare, prin darea de-a berbeleacul pe scările Palatului Victoria a alianţei PSD-PC, logodire politică nu mai puţin artificială decât pompos intitulata Parteneriat pentru România. Drept urmare, ziarele şi televiziunile băştinaşe s-au pus la pândă în aşteptarea clipei când edificiul găunos numit Coaliţia PD-L-PSD-PC se va prăbuşi. Şi s-a zis zilei de marţi, 15 septembrie 2009, Ziua cea mai lungă a Coaliţiei pentru a sugera că la capătul acestei zile se va vedea dacă şandramaua va rezista sau nu. După cum s-a putut băga de seamă, Coaliţia a rezistat.
Nu fără a ne oferi nouă, simplilor spectatori ai zarvei politice, o nouă mostră de haz ridicol la nivel înalt. Neputincioşi în a tranşa bărbăteşte chestiunea asumării, liderii PSD-PC au ordonat câtorva supuşi parlamentari să poarte banderolele albe ale unei aşa-zise greve japoneze. Înfăţişând camerelor de luat vederi în direct dovada revoltei lor faţă de actul guvernamental, parlamentarii PSD-PC au rămas, totuşi, în sală, preocupaţi de a asigura cvorumul fără de care şedinţa nu s-ar fi putut ţine. Oportunismul moldo-valah naşte monştri de caraghioslâc. Decizia PSD-PC de a-şi exprima revolta faţă de asumarea răspunderii nu prin părăsirea sălii, ci prin atârnarea unor zgaibe de doliu alb seamănă cu situaţia unei muieruşti care se lasă posedată strigând în culmea orgasmului:
- Protestez! Protestez!
Coaliţia a rezistat, totuşi, Zilei celei mai lungi. Pe fondul mizerului oportunism politicianist românesc, tot mai dezgustător în ultimii ani, responsabil de creşterea alarmantă a scârbei faţă de politică.
Aşa cum am mai scris, prin decizia de trecere pri