Acest numar din aldine este dedicat pamantului de la miazanoapte, Bucovina si ai ei codri voievodali, formulare de neuitat dintr-un ordin celebru de lupta din vara lui 1941, despre care acum nu prea se mai vorbeste. Bucovina cu tot ansamblul ei cultural geografic se cuvine sa nu dispara din mintea noastra. A fost teritoriul care a suferit prigoana si ocupatia parca mai mult decat orice alt teritoriu romanesc. A stat sub dominatia austriaca iar apoi, taiata in doua, a intrat sub cizma sovieticilor care au impus un regim de apriga deznationalizare. Bucovina veacuului XIX este tara lui Eminescu si Ciprian Porumbescu. Este tara unui patriotism curat, fara prihana, un patriotism cum nu se mai intalneste acum si care urca prin exponentii sai in ceruri de legenda. Socotit de unii minor, cu o contributie stearsa la istoria artei si culturii nationale, Ciprian Porumbescu are un farmec aparte, duios elegiac si darz contemplativ, facand din frumusetile pamantului sau de bastina un altar al reculegerii si permanentei.
Bucovina inseamna de asemenea asezaminte duhovnicesti de maxima puritate, din pacate viciate turistic, dar acesta este un rau global, asezaminte unde se mai pot intalni figuri emblematice ale credintei intru Hristos si ale rezistentei anticomuniste, precum parintele Adrian Fageteanu, membru al Rugului Aprins, oameni peste care timpul a trecut dar nu i-a alterat.
Fara indoiala, Bucovina actuala traieste pentru noi mai mult afectiv si livresc. Ca sa fim obiectivi nici teritoriul ei nu s-a putut sutrage procesului sistematic de omogenizare. Cu alte cuvinte, nimic de acolo nu mai e ce a fost odinioara. Cine s-ar mai incumeta sa spuna ca in nord oamenii sunt mai buni decat in sud? Nu mai exista sud si nord intr-o geografie nivelata de demonul comunicatiilor rapide si de continua suprimare a miracolului prin plaga atitudinii cool. Noi ne gandim acum
