De cand cu criza asta de-i zice "imo­bi­lia­ra" - care nu e catusi de putin imobi­lia­ra, ci o criza a speculatiilor financiare, ca esenta a capitalismului -, prin Statele Uni­te se tot intampla lucruri care mai de care mai bizare. Bizare, indeosebi in ra­port cu rapaiturile de toba de prin aceasta tara, care nu mai pridideste sa se auto­pre­zinte drept bastion al economiei de piata (market economy) si al corectitudinii po­li­ti­ce (political correctness). Cu ceea ce se intampla prin SUA, capitalistii din capi­ta­lismul clientelar sau de cumetrie din Ro­mania se pot inverzi de ciuda si, inspi­ran­du-se din realitatile de peste Ocean, pot declansa un nou val, unul terminator, de je­fuire cu acte in regula a statului roman si a populatiei de prin partea locului. Dar sa vedem ce s-a mai intamplat prin SUA de cand cu criza. Mai intai au dat faliment niste oameni. Constatand ca, practic fara sa realizeze, li s-au cam du­blat facturile pentru plata caselor con­trac­ta­te de la un an la altul, milioane de ame­ri­cani si-au trimis cheile la bancile care de­tineau ipotecile. Ce sa-i faci, asta-i capi­ta­lismul. Cine nu plateste... plateste! In faza urmatoare, problema s-a complicat rau! Bancile au incercat sa descurajeze pri­mi­rea cheilor. Caci ce sa faca cu cheile?! Ele doreau bani, iar cu casele ce sa faca?! Sa se transforme in agentii imo­bi­lia­re?! Si cui sa vanda casele, ca tot nu mai existau amatori?! Asa ca, una dupa alta, marile banci finantatoare au inceput sa piarda mii de miliarde de dolari. Ca­pi­ta­li­zarea lor bursiera a scazut cu 50-70%. Si acesta era doar inceputul. Curand, criza a atins structurile de unde pornise de fapt putregaiul: tot felul de intermediari care speculau contractele si ipotecile, de nu se mai stia exact cine raspunde si de ce anume si, mai ales, care este nivelul in­­­da­torarii si cand este posibil ca suprain­­tin­de­rea corzii sa duca l