POPASURI MONAHALE Venind dinspre Salonic tot mai la sud, dincolo de muntele sacru al grecilor antici, Olimp, drumul se-abate, de la cetatea Promahonas, spre dreapta, pe valea raului Pinio, la Kalambaka. Strabatem soseaua ingusta, sapata in stanci de izvoare cu debit bogat, precum cel al Afroditei, stralucind in verde-smarald, alaturi de care se afla izvorul Sfintei Paraschiva, in care ne-am scaldat si noi lumina ochilor. Odata ajunsi insa la Kalambaka, uitam tot ce-am putut vedea de la nord la sud, descoperind, instantaneu, un peisaj ciudat, cu zeci de coloane naturale din piatra, ridicate spre cer ca mainile unui urias mitic. Suntem la Meteora! Locul acesta i-a atras, inca din secolul al XI-lea, pe schimnici. Regiunea nu era sigura si, profitand de slabiciunea Imperiului Bizantin, feluriti dusmani amenintau pacea oamenilor, iar acestora nu le ramanea decat sa gaseasca in credinta un raspuns la angoase.
STANCILE SUSPENDATE. Din scrierile vechi aflam ca stancile Meteorei ar fi fost aruncate de Dumnezeu din cer pentru a-i lasa pe asceti sa se roage. Monahismul a aparut ca un fel de refugiu in aceste locuri pustii si inaccesibile. Primele manastiri, asezate aproape neversosimil pe varful a 24 de stanci, au fost fondate incepand din secolul al XIV-lea. Aproape de cer, ele poarta numele de "meteore" (in greceste: "suspendat in aer"), iar fondatorii lor - Atanasie,Varlaam, sau Ioasaf - sunt venerati, astazi, ca sfinti ai Greciei ortodoxe. Dintre toate manastirile, numai sase au rezistat pana astazi, restul ajungand in ruina. Unele au fost pradate si apoi parasite, altele au fost distruse de raidurile aviatiei germane care vizau rezistenta greaca din munti. In zilele noastre, peisajul magnific i-a incitat pe cineasti sa realizeze o serie din filmele cu James Bondâ¦
Pana la jumatatea secolului trecut, accesul in manastiri se facea cu o nacela ridicata de scripet
