Povestea Centrului istoric al Capitalei este una veche şi îndelung dezbătută: e vorba de o zonă cu mare potenţial, dar cu puţine schimbări, din 1990 încoace. Motivele s-au tot expus, în diverse întîlniri şi conferinţe de presă; unul dintre ele este "chestiunea proprietăţii": imobilele de aici ori aparţin Primăriei, ori sînt în curs de retrocedare, sau redobîndite de proprietari, dar încă ocupate de chiriaşi; ori, în cel din urmă şi în cel mai fericit caz, au reintrat în posesia proprietarilor şi n-au chiriaşi. Abia în această ultimă situaţie ele pot fi consolidate şi renovate. Pînă cînd tot mai multe clădiri vor fi în această postură privilegiată, ceva totuşi se întîmplă în Centrul istoric: s-au demarat lucrările de refacere a infrastructurii - se repară străzile, cu fundaţiile lor cu tot. E un început, despre care investitorii din zonă au păreri diferite: unii dintre ei întrevăd o evoluţie pozitivă a zonei abia în 10 ani de-acum încolo.

O parte dintre investitorii anterior pomeniţi s-au grupat în AICI Bucureşti (Asociaţia Investitorilor din Centrul istoric Bucureşti). Asociaţia, înfiinţată în 2005, îşi propune protejarea intereselor oamenilor de afaceri din zonă şi sprijinirea proiectelor de revitalizare a acesteia. Vocile celor de la AICI ne-au ajuns la urechi cu ocazia conferinţelor de presă pe care membrii săi le-au organizat după oprirea transportului în zonă: pentru că această măsură a autorităţilor i-a afectat pe mulţi dintre aceştia, asociaţia a propus diverse soluţii de pătrundere, parţială şi restricţionată, a maşinilor în Centrul istoric. Deocamdată nu s-a materializat nici una dintre propunerile lor. Galeriile de artă, magazinele, restaurantele sau hotelurile din zonă, care nu au norocul să fie plasate aproape de vreunul din arterele învecinate circulate, precum Calea Victoriei, sînt afectate de restricţionările de transport: interlocutorii noş