Am reusit sa vad Tilva Roš in penultima zi de TIFF. Comunitatea de skate-ari din Bor se joaca pe sine 3 ani dupa ce si-au facut propriul dvd cu stunt-uri tip JackAss, ajuns si in minile regizorului Nikola LežaiÄA‡. Pustii se dau cu skate-ul ca-n Paranoid Park, numai ca vorbesc un dialect de sirba amestecata cu vlaha, specific pentru zona Bor. Autorul compune secvente in care pustii par sa se manifeste liber, regia subtila dar totusi observabila subliniindu-le spontaneitatea in cadre lungi si montaj minimal. Skate-arii au un club al lor, o liga in care, din cind in cind, mai accepta pe cite cineva. Una dintre secventele cele mai autentice are loc acasa la unul dintre kizi, unde trupa se aduna ca sa judece excluderea sau pastrarea acestuia in club. Pus la zid pentru pacatul de a poza in skate-ar mai degraba decit a fi adevarat, nefericitul se lamenteaza cinci minute la prim-plan in cel mai umilitor, mai grotesc si mai adevarat mod imaginabil, asa cum arata de fapt plinsul, umilinta si furia.Povestea personajelor se distinge printre picaturi, narativitatea fiind permanent pe planul doi, in spatele secventelor de automutilare jubilanta (titlul colectiei lor de stunt-uri e CRAP - PAIN IS EMPTY - se scrijelesc cu razatoarea pe genunchi, isi dau pumni in capul acoperit cu o galeata, incearca nuiele si curele pina nu mai pot de durere); conversatii haotice, interminabile, spirit atotexpresiv. Odata mindria Yugoslaviei cu cea mai mare mina de cupru din Europa, Bor e acum un oras din care mai toti tinerii vor sa plece. Stefan va urma din toamna cursurile universitatii din Belgrad. Prietenul sau cel mai bun, Toda, nici nu se gindeste sa dea la facultate sau sa plece din Bor. Cel mai extrem dintre toti, lasindu-se batut de manelisti si sarind de la cinci metri doar ca sa fie prins pe camera, Toda ajunge sa urmeze cursuri de orientare profesionala pentru a intra in sistemul de a